Arta baroca

Arta baroca, cu toate ca nu a fost exclusiv religioasa, a reflectat spiritul contra-reformei, din sanul bisericii catolice, care a reinsufletit propria constiinta, in lupta impotriva protestantismului.
Daca elementul clasic in arta renascentista tindea sa fie echilibrat si rece, mentinand o distanta emotionala intre arta si spectatori, barocul era imperios si nelinistit, avand tendinte spre contemplare si implicare a privitorului. In pictura lui Annibale Carraci (1560-1609) se simte un clasicism reinviat. Frescele lui, care au decorat Galeria Farnese din Roma, isi datorau sursele de inspiratie frescelor Capelei Sixtine, realizate de Michelangelo, cu toate ca sunt departe de a crea o atmosfera sobra.

Barocul a fost un curent de dramatism intens atingand deseori efecte stralucitoare, prin combinarea picturii, sculpturii, arhitecturii si muzicii, intr-un singur spectacol. Acest gen de "teatru" este prezent in marea Biserica Sfantul Petru din Roma si nu este o intamplare faptul ca epoca baroca a dat nastere unui nou tip de spectacol, opera.
In arhitectura, barocul a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare si arcurile, dar s-a distins de clasicism printr-o trasatura aparte si anume dramatismul si miscarea create prin curbe dominante si prin influentarea reciproca a maselor si spatiilor.

A aparut mai intai in Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. Dacartona), s-a raspandit apoi in Germania(fratii Asam, J. L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. Fischer von Erlach); in Spania capata aspectul unei arte nationale (stilul churrigueresc), forma sub care a fost ulterior introdusa in America Latina.
In arhitectura Tarilor Romane, barocul apare in Moldova secolului XVII. Insinuat in decoratia unor monumente de epoca brancoveneasca, stilul baroc nu va afecta in mod evident expresia arhitecturii din Tara Romaneasca, in schimb, in varianta Constantinopolitana, va influenta plastica monumentala din Moldova secolului XVIII.