Arta bizantina

0x08 graphic

Muzica bizantina, arta, literatura populara si poezia culta aproape în
întregime gravitau în jurul religiei, erau concentrate în biserica sau
erau în dependenta de serviciul liturgic.

LITERATURA

Literatura bizantina s-a format sub influenta crestinismului si a
antichitatii grecesti. Scriitorul va manifesta o predilectie constanta
pentru aluziile mitologice. Cultul literaturii este principal, dar
sursele de informatie sunt bogate, variate, incluzând si subiecte,
teme sau motive literare orientale, precum si aspecte pitoresti din
viata bizantina.

Sunt multe genuri literare: povestiri, bibliografi, opere de retorica,
amintiri, satire, romane, etc. Astfel, Theodorus II Lascaris a fost un
cunoscut scriitor de satire.

Caracteristica cea mai evidenta a literaturii bizantine este
traditionalismul sau. Literatura si activitatea literara au constituit
granita cea mai de pret a constiintei de sine bizantine.

Alaturi de impresionanta opera istoriografica, ceea ce îl preocupa pe
omul de litere bizantin era retorica. Nu este vorba doar despre
"retorica literara" ci si de o mare productie de opere ecleziastice
sau laice.

Caracteristica literaturii bizantine este si cultivarea unor genuri si
specii literare minore, a unor compozitii de fractura fragila,
miniaturala.

MUZICA SI TEATRUL

0x01 graphic

Poezia lirica bizantina era religioasa si cântata fara acompaniament
muzical. Poetii compuneau mai întâi muzica, apoi textul. Muzica
bizantina culta era strâns legata de Biserica. Or, tocmai aceasta
muzica religioasa, "cântul bizantin", a constituit - împreuna cu
artele plastice-contributia adusa de Bizant culturii occidentale.

Muzica Bizantina este cântata pe o singura voce, necunoscând armonia
decât foarte târziu. În cântul liturgic vur aparea si instrumente dar
aceste vor sustine cântul, nu-l vor acompania armonic. Imnurile se
cântau la slujbele de dimineata, seara si la liturghii.

Cele trei forme ale imnografiei sunt:

a. troparul- imn scurt, de o singura strofa, având o structura
metrica variata ;
b. codacul- constând din 15-30 de tropare, având aceeasi structura
metrica variata;
c. canonul- o compozitie literaro-muzicala foarte lunga, din noua
parti, fiecare formata din mai multe tropare si referindu-se la
cele noua ode biblice.

În Bizant erau într-un an 179 sarbatori. Actorii erau de o moralitate
dubioasa, dar erau celebri si câstigau mult. Piesele clasice erau
înlocuite de mim Epoca de aur a acestui teatru a fost perioada
iconoclasta, dar existenta si succesul lui a continuat pâna în sec.
XV.

Biserica a înteles ca un divertisment atât de popular ar putea deveni
un atractiv instrument de propaganda religioasa în rândurile maselor.
În acest scop, se impusese preotilor sa adopte anumite gesturi rituale
în timpul oficierii slujbei, iar imnurile cântate sa introduca melodii
profane, cântate pe strazi.

La sfârsitul sec. IX în bisericile bizantine se prezinta episoade
dramatice cu subiecte biblice. În Bizant acest teatru era scris de
clerici, jucat de diaconi, ti numai în interiorul bisericii.

* ARHITECTURA SI SCULPTURA

În sec IV si V, arhitectura ramâne în cadrele stilistice ale
antichitatii târzii.

Din sec VI dateaza faimoasa capodopera a arhitecturii bizantine sf.
Sofia din Constantinopol.

Ca toate cladirile religioase bizantine, exteriorul este simplu,
sever, chiar monoton, lipsit fiind de fatade ornamentale. Interiorul e
luminat de 40 ferestre de la baza cupolei. Cupola reprezinta bolta
cerului, iar partea centrala - spatiul terestru.

În acelasi sec. se realizeaza alte tipuri de arhitectura sacra:
biserica ale carei arce se prelungesc în forma de bolta; planul de
cruce greaca si cu cinci cupole, câte una pe fiecare brat al crucii si
una centrala.

În sec. IX, dupa perioada iconoclasta, în arhitectura bizantina devine
tot mai frecventa biserica pe plan de cruce greaca. Apare si
ornamentatia exterioara a bisericilor. Începând cu sec. X, decoratia
este mai bogata. Din sec. XV, exteriorul e ornat si cu sculpturi si
fresce.

Perioada a treia din istoria arhitecturii bizantine începe cu dinastia
Comnenilor: constructie cu cupola si întreaga silueta mai elevate. Alt
moment din aceasta serie este Chora: cea mai eleganta ca linie si mai
somptuoasa ca decoratie biserica bizantina (în afara de sf .Sofia) ;
aceasta era decorata cu mozaicuri celebre.

În curând sculptura în ronde bosse va disparea aproape complet în
Bizant. Aceasta sculptura detinea un loc secundar în arta bizantina."
Era prea materiala si realista pentru a-si gasi loc într-o arta
conceputa sa reprezinte numai prototipuri eterne."(Wl. Tatarkiewicz)

O atentie merita doar basorelieful. Începând cu sec. VI, relieful
plastic se aplatizeaza tot mai mult, eliminând impresia de profunzime,
neglijând senzatia de volum, preferând contururile fixe si geometrice.

PICTURA. MOZAICUL SI ICOANA

Temele iconografice bizantine si modalitatea de prezentare a lor au
suferit o influenta orientala evidenta.

Dumnezeu - Tatal nu e niciodata reprezentat. Hristos e figurat în
ipostaze diferite. Astfel, în primele sec. Figura lui este blânda,
milostiva; în epoca ereziilor si dupa victoria bisericii Hristos e
înfatisat ca un luptator.

Alaturi de arhitectura si icoana, contributia cea mai de seama a
bizantului la arta universala este mozaicul.

Mozaicul era genul de arta prin mijlocirea caruia stralucirea lumii si
a culorilor apropia spiritul de perfectiunea invizibila. Avândusi
originile în mozaicul roman, mozaicul bizantin se va îndeparta foarte
curând de spiritul realist al acestuia, folosindu-se de imagini
solemne plasate pe un fond de aur pentru a sugera supranaturalul
credintei.

Primele capodopere nu apar în capitala Bizantului, figurile umane vor
aparea doar la sfârsitul sec. VI. Centrul cel mai important al
tehnicii mozaicului este în Italia.

În istoria artei bizantine, iconoclasmul avea urmari negative, dar si
pozitive.

Iconoclasmul interzicea reprezentarea sfintilor, a lui Hristos, a
Fecioarei si în primul rând a lui Dumnezeu în forma umana. Mozaicurile
figurative si icoanele au fost distruse.

Odata cu sfârsitul acestei faze s-a produs o puternica reactie care a
dus la cea de-a doua faza - cea de apogeu - a mozaicului bizantin.

Compozitiile simple si clare, cu putine personaje, sunt acum mai
libere. Acestea sunt tratate în dimensiuni diferite: dimensiunile cele
mai mari sunt rezervate lui Iisus si Fecioarei, apostolii apar mai
mici, sfintii si mai mici s.a.m.d.

Originea icoanelor trebuie cautata în regiunile Siriei, Egiptului si
Palestinei unde începusera sa fie venerate chipurile unor martiri,
sihastri, episcopi.

În primele secole ale crestinismului cultul icoanelor era interzis de
Biserica; din sec. VI ea a devenit un element al cultului. Ele erau
produse într-un numar enorm dar, cu rare ocazii, de o calitate
artistica îndoielnica. Figura sfintilor era un pic alungita si plasata
pe un fundal auriu.

INFLUENTA ARTEI BIZANTINE

În Tarile Românesti, influenta Bizantina a patruns prin intermediul
mesterilor si artistilor sârbi (Manastirea Cozia). Dupa înfiintarea
Mitropoliei din Tara Româneasca domnitorii români au adus mesteri din
Bizant a caror contributie s-a manifestat magistral în arhitectura si
frescele Bisericii Domnesti din Curtea de Arges. Influenta bizantina
se remarca si în Moldova unde însa arhitectura bisericilor prefera, în
locul modelelor bizantine, influentele goticului care au dus la
crearea elegantului "stil moldovenesc".

O mare raspândire a cunoscut stilul bizantin în arta Occidentului.
Remarcam stilul si decorarea cu mozaicuri a unor mari biserici din
Franta, Italia, Elvetia si apoi mai târziu în Germania.

1