Arta greaca

Arta cicladică
Cea mai veche mărturie artistică a lumii greceşti este arta cicladică. În epoca bronzului vechi, Cicladele produc numeroase obiecte, în argilă arsă sau bronz ,dar cele mai frumoase manifestări artistice constau în producerea de idoli cicladici. Aceste statuete din marmură reprezintă personaje puternic stilizate .Aparent simple, realizarea lor ţine seamă de păstrarea riguroasă a proporţiilor, care le conferă acest superb echilibru. În ciuda numeroaselor ipoteze ale istoricilor, semnificaţia lor rămâne încă necunoscută. Către sfârşitul mileniului II producerea lor scade.

Arta minoică
Perioadei de dominaţie cretană, în jurul anului 1800 i.C., îi corespunde construirea primei generaţii de palate, între care cel din Cnossos şi Malia. Aceste edificii sunt alcătuite dintr-o curte rectangulară, în jurul căreia se află o serie de încăperi, de culoare pentru procesiuni, şi de săli de ceremonii. Palatele sunt puternic inspirate de modele orientale.

După distrugerea lor brutală, pe aceleaşi situri, în secolul VI i. C. va fi reconstruită a doua serie de palate cretane. Ele reprezintă un plan similar, pereţii lor fiind acoperiţi cu fresce magnifice, în culori strălucitoare. Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor florale se exprima bucuria de a trăi şi spontaneitatea.


Ceramica pictată reia acelaşi stil naturalist şi vesel, delectând prin reprezentări ale elementelor marine. Producerea micilor obiecte de lemn ,metal sau fildeş se făcea la scară largă. Cretanii creează, de asemenea, minunate piese de orfevrărie.

Arta miceniană
Atunci când civilizaţia minoică mai străluceşte încă, sunt realizate la Micene, în secolul XVI i. C. , două mari morminte probabil princiare. Intr-un mediu relativ sărac, opulenţa lor uimeşte. Aceste morminte conţin obiecte din metal preţios, dintre care multe provin din întreaga Europă ; creaţiile autohtone sunt decorate cu scene voit violente, într-un stil aproape brutal. Începând din 1400 i. C. , după nimicirea Cretei micenienii construiesc puternice citadele fortificate, al căror aspect contrastează cu deschiderea amplă, spre natură a palatului cretan.

Pereţii sunt formaţi din blocuri imense de piatră, atât de mari încât, după cum spune legenda doar ciclopii ar fi putut să le transporte. În interiorul citadelelor, palatele au dimensiuni reduse. Încăperea lor principală este construită după principiul megaronului, aflat la baza viitoarei arhitecturi greceşti.Au fost găsite clădiri funerare în forma „căpăţânei de zahar” , rodul unei măiestrii deosebite, care impun prin amploarea lor.

Apariţia marii statuare şi a arhitecturii in piatră
Sculptura se concentrează pe doua tipuri precise : reprezentarea unui tânăr gol (kuros ) şi a unei fete îmbrăcate ( kore ) care constituiau punctul de plecare al întregii statuare greceşti.Aceste statui precum şi acelea a perioadelor care urmează, erau pictate în întregime. Sculpturile arhaice şi-au găsit modele din statuara egipteană. La început statuile nu sunt foarte exacte, lipsa detaliilor diminuându-le expresivitatea. Dar cu timpul figurile se animă, modelul devine mai realist.

Templele, edificii cărora li se acordă toată atenţia, încep să fie construite din piatra ; încă nu se foloseşte mortarul, elementele componente fiind fixate deseori prin suprapunere. Templul, iniţial format dintr-un megaron, precedat de un pridvor, evoluează ulterior pentru a se ajunge, în secolul VI la un plan din trei parţi. Acum templul prezintă un sanctuar format din trei nave şi destinat adăpostirii statuii de cult. Când este înconjurat de un şir de coloane, pe cele patru laturi, se numeşte peripter, iar atunci când coloanele se aliniază pe două rânduri se numeşte dipter.