Aspecte ale unei maladii sociale - agresivitatea umana

Teoria cu privire la originea biologica a comportamentului agresiv a fost dezvoltata de catre austriacul Konrad Lorenz, laureat al premiului Nobel (1973), care afirma ca agresivitatea la om este o tendinta spontana mostenita, asemanatoare cu setea si foamea. Omul acumuleaza treptat o anumita cantitate de energie agresiva care, daca nu este periodic eliberata, sporeste si se intensifica. Au fost obtinute pe cale experimentala rase de caini, cocosi si pesti cu un grad de agresivitate mai inalt decat la semenii lor.

Acestea simt nevoia de a-si manifesta mai frecvent agresivitatea, ceea ce confirma justetea teoriei lui Lorenz.Facand abstractie de interpretarile stiintifico-biologice ale fenomenului agresivitatii si plasandu-l in vizorul unei interpretari pur filosofice, vom gasi si in acest caz veridicitatea teoriei sus-mentionate. Incepand cu filosofii antici si pana la cugetatorii din zilele noastre, presiunea interna a naturii animalo-umane ramane un lucru cert. "Naturam expelles furca, tamen usque recurret" ("Alunga natura chiar cu furca, tot se va intoarce pe undeva inapoi."), spune un vers latin.

Mentiunea despre "tendinta naturala spre cruzime" o intalnim la Montaigne, cea despre "firea innascuta" - la Schopenhauer. Rousseau demasca esenta "omului salbatic", iar Freud gaseste sursa violentei umane in pulsiunea mortii (esenta distructiva - Thanatos-ul), pe care o avem de la nastere. Emmanuil Kant incearca sa evite o tratare unilaterala si radicala a firii umane, presupunand ca, de fapt, exista o combinare a predispozitiilor spre bine si spre rau.

"Problema este de a sti daca omul este prin natura bun sau rau sau daca, prin natura, el poate fi intr-un fel sau in celalalt...", mediteaza filosoful si apoi concluzioneaza: "Totusi, experienta arata o dorinta activa de ilicit, desi se stie ca este ilicit, adica dorinta de rau; inclinatie care se trezeste in mod infailibil de indata ce omul incepe sa faca uz de libertatea sa: din acest motiv, se poate considera ca aceasta inclinatie este innascuta; astfel, din cauza caracterului sau sensibil, omul poate fi considerat rau prin natura daca vorbim de caracterul speciei." (Antropologia din punct de vedere pragmatic).

Este ceea ce arata experienta: cu greu il putem contrazice pe Kant in aceasta privinta, desi el nu pretinde sa explice cum si nici de ce se petrec lucrurile astfel, dar e cert ca astfel se petrec.In fond, nici o teorie nu poate miza pe o sustinere si un accept absolute, dat fiind faptul ca orice cugetare sau investigare filosofica cu privire la fenomenul agresivitatii atinge substraturi mult prea adanci si subtile, inaccesibile unor cercetari pur teoretice.

Aici isi vor aduce o contributie substantiala fiziologia, etologia, genetica, psihologia, antropologia. Se poate spune ca stiinta este in pragul unor noi si revelatoare descoperiri in domeniul biologiei umane.