Astra de Paul Goma

Existenta cotidiana tot mai precara, cultura si valorile ei specific romanesti scoase "in afara legii", crearea "noii culturi" artificiale si aservite ideologicului - in sfarsit, pana si amorurile juvenile, evocate cu sensibila duiosie si umor, toate alcatuiesc o tulburatoare fresca a momentului, conturata in culorile proaspete, vii, dinamice ale tineretii.In aceasta carte este vorba de evenimentele care se petrec in viata autorului, de liceean.El se prezinta ca fiind un fiu de invatatori de la Seica, dar care au fost mutati de regimul comunist al lui Groza, avand bocancii si servieta tatalui sau si stand in internat.

Este prieten cu Septimiu, Octavian si Robescu, acesta din urma fiind un baiat parfumat si de treaba, care sta toata ziua si citeste in pat, deoarece nu ii place sa stea pe scaun. Prima data, cand autorul intra in biblioteca Astra,prescurtare de la Asociatia Transilvana, este surprins de ce vede acolo, scarile din marmura si cu un covor frumos pe care nu ii venea sa il calce. Intrarea lui se face atunci cand o fata, pe care el o numea Soricica, a scapat ceva pe jos si el fiind politicos a ajutat-o sa-si recapete bunurile cazute pe jos, iar aceasta ca semn de multumire la chemat cu ea in biblioteca.

Persoanele care frecventau biblioteca erau: doamna Elefterescu, doamna Piscopescu, doamna Popescu, doamna Formatmic, care citea doar manuscrise in format mic, invelite in piele si o alta persoana reprezentativa este si un barbat care nu schimba nici o vorba cu cei din jur, deoarece el se considera mai bun pentru ca a luptat in razboi si este lipsit de o mana si poarta cu el intotdeauna un baston. Autor lipseste de la multe cursuri, pierzandu-si vremea in biblioteca sibiana. Intr-o zi a vazut scris pe un zid anul 1249 si a dorit sa afle cu hotarare ce semnifica acel an.

L-a intrebat si pe profesorul de istorie, dar acesta nu stia sa se fi intampla ceva deosebit in acel an, nici prietenii lui, Septimiu si Octavian nu stiau, iar Septimiu I-a raspuns ca poate in acel an s-a construit acea cladire pe care era scrisa inscriptia. Loenida Sclifos, unul dintre elevii din clasa a XI- a, basarabean si el, a fost intrebat daca cunoaste ca in acest an sa se fi intamplat ceva deosebit, dar el a oscilat intre trecutul si prezentul anului 1249, povestindu-I cateva intamplari mai importante dar nici una dintre acestea nu se intamplase in acel an.