Au biotehnologiile aplicabilitate in acvacultura

În anii ’60 au fost realizate numeroase cercetări de reproducere selectivă a crapului comun în Israel, acestea stând la baza numeroaselor programe de ameliorare a altor specii de peşti, în special salmonide şi somn american. Acest tip de activităţi au fost urmate de cercetări de genetică moleculară realizate la multe specii de interes pentru acvacultură.

În anii ’70, a fost dezvoltată tehnica inversiunii sexuale la peştele tilapia, care au avut apoi o largă aplicabilitate în tehnologiile de obţinere şi creştere a populaţiilor monosex. Anii ’80 au fost marcaţi de dezvoltarea ingineriei genetice cu aplicabilitate în acvacultură. S-a realizat transgeneza la carasul argintiu, medaka, păstrăvul curcubeu şi apoi la somnul de canal. Chourrout, a obţinut primii tetraploizi viabili la păstrăvul curcubeu, iar Thorgaard a dezvoltat linii clonă la aceeaşi specie.

Noile biotehnologii, cum ar fi inversiunea sexuală şi poliploidia indusă artificial, au început să aibă un impact major în acvacultura primilor ani ai deceniului trecut. De asemenea unele companii au început să comercializeze peşti transgenici cu un ritm de creştere şi o putere de conversie a hranei de excepţie.

Impulsionaţi de presiunile exercitate de organizaţiile de protecţie a mediului numeroşi cercetători au dezvoltat tehnici de obţinere a unor peşti transgenici triploizi, care sunt sterili şi chiar dacă ajung în apele naturale nu ifluenţează negativ populaţiile locale de peşti.
Creşterea unor peşti cu însuşiri bio-productive superioare obţinute pe căi biotehnologice, constituie o cale sigură şi ieftină de eficientizare a producţiei.

O cale simplă şi foarte eficientă de sporire a producţiei de carne de peşte cu un efort financiar minim este creşterea în fermele de producţie a populaţiilor monosex. Crearea populaţiilor monosex la peşti a fost iniţiată în ţările vest-europene şi în SUA în urmă cu peste 20 de ani, cu scopul valorificării potenţialului productiv superior al unuia dintre sexe.

De exemplu, creşterea în fermele ciprinicole a unei populaţii constituită exclusiv din femele de crap duce la o sporire a producţiei cu 10-20% faţă de creşterea populaţiei mixte. Pentru aceasta, trebuie obţinuţi neomasculi (indivizi cu sexul genetic femel dar cu fenotip de masculi) prin inversiune sexuală, iar spermatozoizii acestora fecundând ovulele femelelor „normale” va duce la obţinerea unei descendenţe de sex femel.

Multe din biotehnologiile aplicate în acvacultură par neverosimile, dar spre deosebire de animalele terestre, peştii şi nevertebratele de interes pentru acvacultură au o plasticitate genetică mai mare. Astfel, multe căi de ameliorare genetică ce implică biotehnologii mai mult sau mai puţin laborioase, ce nu pot fi utilizate la animalele terestre, îşi găsesc aplicabilitate la cele acvatice.

În perioada 21-24 noiembrie, 2004 s-a desfăşurat în Ungaria, la Szarvas, prima întâlnire de constituire a NACEE (Network of Aquaculture Centers in Central-Eastern Europe). Cu această ocazie, Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din Timişoara, prin Specializarea de „Piscicultură, Acvacultură şi Prelucrarea peştelui” a devenit membră a acestei reţele.