Aurelius Ambrosius

Nascut in 330/ intr-o familie aristocratica, a primit o temeinica educatie; precum majoritatea predecesorilor ilustri, s-a crestinat la maturitate, fiind si el reprezentativ pentru ceea ce am numit "convertirea" valorilor pagane la crestinism, caci "noua cultura ce aparea, se ridica, la drept vorbind, nu pe daramaturi, ci se altoia pe ceea ce era viu si nevested in trunchiul antichitatii."

Tocmai constiinta valorilor clasice 1-a facut sa zaboveasca la spiritul pagan, astfel incat pana la botez, "desi apartinator unei familii de piosi crestini, s-a hranit totusi din bucatele si bauturile acelui banchet pagan, devenind un intelept si competent cunoscator al antichitatii."

Si ca ocupatie, a urmat regula societatii bune a timpului, practicand avocatura, pana in momentul in care, pe neasteptate, prin vointa poporului, a fost ales episcop de Mediolanum, capitala provinciei Liguria si Aemilia, al carei guvernator era; subita lui alegere, printr-un consens rar intalnit, dovedeste ca le era bine cunoscut locuitorilor, desigur, prin spiritul sau intreprinzator manifestat ca functionar public. Ambrozie avea fara indoiala, pragmatismul roman si prea putin din speculatia, nu o data indoielnica si sterila, a unor contemporani de-ai sai; reiese aceasta atat din aspectele perioadei cat a pastorit, cat si din opera sa, oglinda fidela atat a gandirii cat si a lucrarii sale.

Constient, mai-mult decat altii, ca averea Bisericii sunt cei multi si sarmani si ca acestia nu puteau fi instruiti cu tratate metafizice, Ambrozie adopta constient principiul horatian "movere et docere" (de altfel,versurile lui preferate erau cele ale lui Horatius si Vergilius, iar proza a lui Cicero). Acest lucru se vede in primul rand in versurile sale, dar chiar si in unele tratate ce reprezinta reusite incercari de explicare a textului biblic, pornind mai ales de la simboluri; la fel in predici.

Complexitatea culturala ambroziana consta in aceea ca viitorul episcop si-a incropit, pe de o parte, o cultura generala crestina, bazandu-se in primul rand pe textul Bibliei si pe cateva scrieri ale unor Parinti de pana atunci (fara a insista insa, fiind foarte ocupat cu aspectele practice ale comunitatii crestine) iar, pe de alta parte, prin scrierile sale, a creat fundamentele culturii crestine - si aceasta, pentru ca avea o serioasa cultura pagana - devenind unul dintre cei mai importanti Parinti ai Bisericii.