Autismul

Trimis la data: 2007-06-04
Materia: Psihologie
Nivel: Facultate
Pagini: 8
Nota: 7.67 / 10
Downloads: 3361
Autor: Alexandra Oprescu
Dimensiune: 18kb
Voturi: 81
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Termenul de autism (autos (gr.) - însuşi) a fost introdus la începutul secolului al XX-lea, de Bleuer, care îl defineşte ca pe o „detaşare de la realitate, însoţită de o predominare a vieţii interioare”. Leo Kanner caracterizează autistul ca fiind „retras, mulţumit de sine însuşi”. În 1940 acesta organizează activităţi logopedice cu o grupă de 11 copii autişti, iar în 1943 reuşeşte să diferenţieze autismul – sindrom comportamental (în toate sferele: acţional, verbal, afectiv, cognitiv etc.) prin trăsăturile sale specifice, de psihoză, schizofrenie sau handicap mintal.
Frecvenţa autismului este discutabilă, pentru că nu au fost efectuate statistici complete în nici o ţară. Un studiu efectuat în 1964 în Anglia, pe populaţia infantilă cuprinsă între 8-10 ani, a depistat 4-5 copii la 10.000, cu semne de autism. Un alt studiu făcut în Danemarca, confirmă acest lucru. Se constată că în ţările dezvoltate, frecvenţa autismului este mai mare faţă de ţările slab dezvoltate, ca urmare a mortalităţii crescute în cazul celor din urmă, copiii cu asemenea handicapuri necesitând o îngrijire medicală specială, realizată cu dificultate.

Se apreciază că autismul are o frecvenţă egală cu a surdităţii, dar mai mare decât cecitatea.
Raportat la sex, frecvenţa este mai mare la băieţi: 3-4 la 1, faţă de fete.
Cercetările nu au putut demonstra transmiterea ereditară legată de sex şi nici prezenţa unui caracter genetic dominant la unul din sexe. S-a remarcat însă un număr mai mare de autişti printre copiii unici sau printre primii născuţi. Autismul infantil apare de preferinţă în mediile intelectuale şi în aşa-zisele clase superioare, dar nu exclusiv.

Teorii explicative privind etiologia autismului

Lorna Wing a încercat să explice natura autismului prin acţiunea factorilor etiologici din două direcţii:

- existenţa unor factori ce determină anomalii organice;
- existenţa unor factori ce produc tulburări ale funcţiilor psihologice şi psihofiziologice.

Spre exemplu, un mecanism genetic poate determina atât o anomalie structurală, cât şi una biochimică, ce afectează o funcţie sau mai multe ale creierului. Studiile realizate de Coleman şi O'Brien în 1970 semnalează prezenţa, în proporţii diferite, a unor anomalii biochimice în celulele sanguine ale copiilor cu autism clasic.

Din punct de vedere etiologic, au fost elaborate trei categorii de teorii distincte, ce fac posibilă explicarea autismului:

1. Teoriile organice – consideră că autismul apare ca urmare a unor disfuncţii organice de natură biochimică sau a unei insuficiente dezvoltări structurale a creierului.
2. Teoriile psihogene – interpretează autismul ca pe un fenomen de retragere psihologică faţă de tot ce este perceput ca rece, ostil şi pedepsitor.
3. Teoriile comportamentale – consideră că autismul infantil ia naştere printr-un şir de comportamente învăţate, care se formează în urma unor serii de recompensări şi pedepse întâmplătoare.

1. Teoriile organice - trebuie luate în considerare, în primul rând, dificultăţile perceptuale de atenţie şi de învăţare prezente la autişti. Deşi sunt adoptate de tot mai mulţi specialişti, ele nu oferă siguranţă, pentru că nu precizează în ce măsură implicarea organică este de natură genetică sau traumatică. Etiologiile organice se referă, în principal, la afecţiunile creierului, anomaliile genetice, leziunile subcorticale, disfuncţia sistemului vestibular, întârzieri ale maturizării.

2. Teoriile psihogene - Bruno Bettelheim (1967) invocă pentru prima dată relaţia părinte-copil, bazându-se pe observarea unor relaţii mai reci ale părinţilor faţă de copiii autişti. Acestea duc la disfuncţii psihologice manifestate prin anomalii ale dezvoltării stării emoţionale, ale sferei cognitive, atunci când dificultăţile utilizării simbolurilor devin dominante în tulburările limbajului, anomalii ale capacităţilor perceptive şi ale atenţiei, dificultăţi în imitarea acţiunilor corporale şi altele.

3. Teoriile comportamentale sunt legate de cele psihogene deoarece implică întotdeauna componente de ordin psihologic. Comportamentele de tip autist se formează şi se menţin prin recompensări şi pedepse ce se repetă în condiţii asemănătoare sau percepute astfel de copii. În cazul crizelor de furie a autostimulărilor şi altele la baza lor, de cele mai multe ori, stau aberaţii în structura psihică şi de viaţă a părinţilor, intervenţii anormale în educarea copiilor, existenţa unor anomalii la copii care sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinţilor.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.