Autoreglarea motivationala si afectiva in invatare

Trimis la data: 2014-02-06
Materia: Psihologie
Nivel: Facultate
Pagini: 4
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 0
Autor: Bubu Cristi
Dimensiune: 21kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Dupa introducerea conceptelor de autoreglare si invatarea autoreglata literatura de specialitate a inregistrat o multitudine de incercari mai mult sau mai putin reusite de definire si operationalizare a celor doua notiuni. Sintetizand unele dintre cele mai cuprinzatoare definitii putem afirma ca autoreglarea este procesul de autogenerare a gandurilor, sentimentelor si actiunilor, planificarea si adaptarea lor ciclica in vederea atingerii scopurilor personale. Ea se activeaza ori de cate ori este detectata o discrepanta intre starea curenta si o stare dorita si este, de asemenea, un proces de influentare a mediului extern prin intermediul unor functii ca autoobservarea, autoevaluarea si autoreactia.
Invatarea autoreglata a fost definita ca fiind procesul prin care sunt activate si sustinute cunoasterea si comportamentul, acestea fiind orientate sistematic in vederea atingerii unor scopuri de invatare. Autoreglarea invatarii cuprinde patru faze: stabilirea scopurilor, monitorizarea, controlul si reglarea respectiv reflectia. Autoreglarea capata diverse forme si este nuantata diferit in functie de domeniul in care se produce invatarea. Se delimiteaza astfel mai multe tipuri de autoreglari precum cea cognitiva, metacognitiva, afectiva si motivationala.

Autoreglarea motivationala se refera la activitatile prin care individul intervine intentionat pentru a-si activa, mentine sau suplimenta vointa de a demara, continua sau completa anumite sarcini. Din perspectiva invatarii autoreglate, motivatia este raspunzatoare de mentinerea directiei invatarii atunci cand apar obstacole in calea finalizarii ei.

Un alt domeniu corelat motivatiei, in care este necesara autoreglarea pentru a se ajunge la invatarea autoreglata este afectivitatea.Autoreglarea afectiva reprezinta capacitatea individului de a-si controla atat dispozitiile sufletesti, cat si reactiile de evitare a unui subiect sau aversiunea fata de anumite sarcini, precum si sentimentele de frustrare si reactiile emotionale la succesele sau insuccesele specifice activitatii de invatare.Aceste tipuri de autoreglare sunt interdependente, se potenteaza reciproc si fara interactiunea optima dintre cele doua concepte, procesul invatarii devine problematic.

In urma analizarii acestor concepte si a evidentierii sferelor pe care le cuprind, putem deosebii cateva criterii clare dupa care autoreglarea motivationala respectiv cea afectiva se aseamana si se deosebesc, aceasta cu scopul de a le intelege mai bine interactiunea si rolul lor in autoreglarea invatarii.Dupa criteriul implicarii structurilor cognitive in autoreglare o prima asemanare pe care o putem stabili se refera la implicarea structurilor cognitive in ambele tipuri de autoreglari, prezenta unor mecanisme de control precum si contributia lor la dinamica succes/esec in diferite activitati.

Deosebirea consta insa in faptul ca desi prezenta mecanismelor de control este un element comun, modul in care ele se manifesta in fiecare tip de autoreglare este diferit. Astfel, controlul motivational se focalizeaza pe claritate si pregnanta in formularea scopurilor in timp ce controlul emotional vizeaza cultivarea unei atitudini pozitive fata de invatare.

Dupa criteriul prezentei structurilor cognitive o a alta asemanare ce poate fi concluzionata este reprezentata de prezenta structurilor cognitive atat in procesele de autoreglare motivationala cat si in cele de autoreglare afectiva. Ceea ce difera insa este modul de utilizare a cognitei. Interactiunea afectivitate-cognitie influentaza direct prin procesele recompenselor atat anvergura efortului cat si performanta in invatare, in timp ce interactiunea motivatie-cognitie influenteaza indirect, prin prisma motivatorilor cognitivi. Studiile efectuate pana in prezent pe aceasta directie releva existenta unor corelatii pozitive intre anumite structuri cognitive si intentia personala de imbunatatire si a abilitatilor independent de performanta (learning goal).

Dupa importanta celor doua tipuri de autoreglare o a treia asemanare reliefata intre autoreglarea motivationala si cea cognitiva face referire la importanta celor doua forme in dinamica succes/ esec a sarcinilor de invatare. Atat sistemul motivational cat si cel afectiv sunt implicate in controlabilitatea cauzelor pe care individul le atribuie acestei dinamici. Diferenta la acest nivel consta in modul in care cele doua procese se potenteaza. Astfel, in functie de succes sau esec este posibil ca motivatia individului sa creasca sau sa scada, iar subiectul sa experimenteze in acelasi timp diverse emotii (bucurie, furie, rusine, vinovatie) acestea raportandu-se la context.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.