Autori fundamentali. I. L. Caragiale - Poetica generala a operei

Trimis la data: 2010-07-20
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 5
Nota: 8.90 / 10
Downloads: 0
Autor: Cristian Necsea
Dimensiune: 14kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Pentru I. L. Caragiale scrisul a fost o activitate polimorfa, care l-a solicitat si de care s-a lasat solicitat in cele mai neasteptate moduri, de la atractia aproape fanatica la detasarea totala. Diversitatea deconcertanta a optiunilor stilistice si discursive, intuitiile de o modernitate frapanta, unele abandonate cu o dezinvoltura suverana, nu puteau sa genereze decat multiple conflicte interpretative. Raman, de aceea, inca de urmarit multe directii exegetice, in continuarea unor studii de referinta semnate, intre altii, de Paaul Zarifopol, Serban Cioculescu, G. Calinescu (Domina bona), Al. Calinescu, Florin Manolescu, Alexandru George.
In cazul unui autor precum Caragiale nu se poate sa nu gasim risipiti in productiunile sale indicatori ai trecerii (sau mai corect: ai petrecerii) dinspre inform spre formal, de la materie (materia mundi) la materia superior organizata care este Textul. Un astfel de demers se poate organiza in functie de cele doua mari coordonate care "regleaza" opera lui Caragiale. Prima solicita investigarea unora dintre traseele multiple si sinuoase ale gandirii practice a lui I. L. Caragiale.

Cercetarea aceasta este una pe verticala, urmarind cum haosul "originar" prinde contur si, dupa aceea, apar insulite, insule, mai tarziu arhipeleaguri, continente. Pot fi urmari modurile in care scrisul caragialian devine, se cauta si se regaseste, cum se stabilesc diverse complicitati (sau adversitati) poietice si cum au fost puse in miscare angrenajele de inventie si consolidare a unor trepte (paliere) de semnificatie cu grad divers de complexitate.

A doua coordonata, avand-o in memorie activa pe prima si exploatand-o la maximum "cartografiaza" extensia arealului caragialian, incearca sa prizeze tipurile de insertie in real si de "excavare" a lui, actioneaza pe orizontala si solicita registrele analitice ale sintagmaticului. Conlucrarea celor doua poate sa releve inclusiv existenta si tipologia spatiilor albe interpersonale, incongruentele, practic intreaga spectrologie a lui dis (dispute, disparitati, discontinuitati etc. etc.) care genereaza acele retele conflictuale mai mult sau mai putin "simpatice" si care sunt in fond esenta lumii/lumilor caragialiene.

(Toate citatele care urmeaza, cu exceptia referintelor critice, sunt extrase din volumele seriei de Opere, vol. 1-4, ESPLA, 1959-1965, fiind marcate prin numarul volumului urmat de cel al paginii, din vol. Scrisori si acte, prin utilizarea siglei S, urmata de numarul paginii si din vol. Nimic fara Dumnezeu, Editura Anastasia, 1997 - sigla N, urmata de numarul paginii).

In Pareri libere, I. L. Caragiale scria: "Invarteste-ti dar condeiul de zece ori in cerneala pana sa scrii un cuvant, si, dupa ce l-ai scris, gandeste-te de o suta de ori daca nu trebuie sters, nu de dragul stilului, ci de teama primejdiei. Oricand iti va clipi prin minte ceva care ti-a incarcat sufletul, ori inveselindu-l cu prisos, sau mahnindu-l peste masura, stinge repede scanteia care-ti poate aprinde foc in cap.

Sterge cuminte sirurile ce simti bine c-ar placea la foarte multa lume, ofensand pe acei cativa mai puternici decat aceasta, si inlocuieste-le cu cea mai salcie platitudine, si fereste-te chiar atunci sa nu cumva s-aluneci afara din tonul amabil al sfintei banalitati." (4, 425). Sunt cateva (auto)adresari care pot sugera numai unele dintre mutatiile de conceptie si de "manipulare" a literaturii pe care le-a produs I. L. Cargiale.

Interesul sau pentru elemente de poetica "aristoteliciana" (opuse unora "platoniciene", respectiv imediat anterioare, adica "romantice") este evident in aceste luari de pozitie, care insista asupra premeditarii, luarii in posesie orgolioase a "materialelor" care i se ofera, fara pretentii "elitiste", insa cu respectarea unor coduri autoimpuse. Siguranta si relaxarea tonului pe care il utilizau naratorii in proze, subtila "disolutie" a schemelor compozitionale in teatru (mai ales in D-ale carnavalului) sunt reflexele cele mai vizibile ale acestei noutati programate, daca nu chiar fortate.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.