Avocatul - personalitate in templul justitiei

Trimis la data: 2009-06-30 Materia: Drept Nivel: Facultate Pagini: 20 Nota: / 10 Downloads: 1039
Autor: Aurelia Dimensiune: 368kb Voturi: Tipul fisierelor: pdf Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Profesia de avocat, desi la fel de nobila ca profesia de medic, a trezit mereu, prin implicatiile sociale specifice, atitudini contradictorii, uneori paradoxale. Multi si-au manifestat aprecierea si chiar admiratia pentru activitatea avocatilor, uneori plina de riscuri. Cu toate acestea, mereu se gaseste câte ceva de reprosat avocatilor, si aceasta înca din vremurile stravechi, chiar si în perioadele de stralucire a retoricii.

Astfel, din datele istorice, a ajuns pâna la noi stirea ca dupa ce nevasta lui Antoniu fusese asasinata din propriul lui ordin, acesta ar fi ordonat ca lui Cicero sa i se taie limba pentru a nu mai putea critica pe nimeni. Si în timpul Revolutiei Franceze, ordinul avocatilor a fost desfiintat din cauza ca avocatii se manifestau critic la adresa noului regim.

Se spune ca si Napoleon i-ar fi detestat pe avocati. Totusi el a fost cel care a reînfiintat ordinul avocatilor, dându-si seama de utilitatea sa, considerându-l ca unul dintre mijloacele cele mai propice pentru a mentine ordinea, pentru a favoriza dorinta de împacare a partilor si pentru a asigura functionarea justitiei. Din pacate, avocatii sunt desconsiderati chiar de magistrati, de aceia care ar trebui sa le fie alaturi. Acestia apreciaza activitatea avocatilor numai dupa ce trec de partea cealalta a barei si cunosc ei însisi “îngustimea vanitoasei lor pareri”.

Exista magistrati care fac aprecieri nepotrivite, le fac viata grea avocatilor, neacordându-le solicitudinea si întregul lor respect. Dintre gesturile nepotrivite ale magistratilor, cele mai grave se petrec
în pretoriu, când avocatii îsi sustin pledoariile si sunt oarecum la discretia magistratilor care conduc dezbaterile. Sunt cazuri în care magistratii îi întrerup pe avocati atunci când acestia îsi sustin cauza, le fixeaza termene pentru care conchide, fac aprecieri jenante
etc. Avocatii trebuie întelesi si apreciati asa cum se cuvine, fiindca istoria, faptele de seama ca si situatiile marunte demonstreaza ceea ce profesorul Louis Halphen spunea: “Este mai usor sa-i bârfesti, decât sa te dispensezi de ei”.

Pacatul împotriva baroului se plateste. Asa cum afirma profesorul Mircea I. Manolescu: “Nici n-ai apucat bine sa critici si sa-i dispretuiesti pe avocati, ca destinul face sa ai nevoie de ei si sa-i doresti binevoitori si apti de a te ajuta”. Ideile principale care circula pe strada în opinia celor neautorizati, despre arta
avocatului,despre talentul si vocatia care sunt necesare pentru exercitarea acestei arte sunt în numar de trei. Mai întâi este ideea “triviala”, apoi ideea mistica si apoi conceptia de politica a profesiilor.

“Trivialitatea” cu care este privita profesia de avocat si însusirile care sunt necesare pentru exercitarea acesteia înseamna a contura portretul avocatului din doar câteva elemente. Spre exemplu, se spune ca avocatul este un “vorbaret”, ca este un “clantau”. Asadar, dupa opinia comuna, avocatul este un om care poate vorbi usor despre orice, “un vorbaret”, “un usor si iute la vorba”.

În opinia comuna, talentul este un “dar misterios”. Aceasta este ideea mistica prin care sunt explicate succesul unora si lipsa de sansa a altora. Pretinzând ca nu au fost “daruiti” cu talent, cei în cauza explica mistic ceea ce ar trebui cercetat si explicat stiintific. În consecinta, ei se resemneaza ca în fata unei fatalitati. În conceptia de politica profesionala se sustine ideea ca în barou “intra cine
vrea, dar ramâne cine poate”. Profesorul M.I. Manolescu o asemana cu liber-schimbismul lui Caragiale.

Tot din perspectiva simtului comun, întâlnim parerea ca avocatul este nu numai vorbaret, dar în ce priveste inteligenta si foarte “smecher”. În ce priveste moralitatea, labilitatea convingerilor avocatului, acesta este subiect de cancanuri: avocatul pledeaza pentru orice cauza, astazi într-un sens, mâine în alt sens. El este un om care nu e convins
de ceea ce spune. Aceste conceptii de simt comun sunt gresite. Ele se opun rezultatelor stiintei.

Vorbind despre talent, din punct de vedere teoretic, putem afirma ca pentru a profesa avocatura, este nevoie de talent. Stiinta si filozofia cu reprezentantii lor din vremuri stravechi, împartaseau ideea ca talentul este o inspiratie, ca aceea a “demonului lui Socrate”. Reprezentantii mai recenti, cei din Scoala lui Lombroso, credeau ca talentul si geniul sunt niste stari morbide. Psihanalistii sustineau ca talentul este sublimarea unor complexe refulate. Psihologul Adler afirma ca talentul n-ar fi decât eflorescenta unor insuficiente ale organelor nervoase. Sintetizând diversele pareri, observam ca acestea se
deosebesc prea putin de ceea ce se crede potrivit simtului comun.

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.