Avocatul poporului European

Avocatul poporului European
Iniţial instituţia ombudsmanului s-a format în Suedia în anul 1809. Anterior însă, în această ţară exista practica ca Parlamentul (Riksdag) să numească un împuternicit al său, investit cu prerogativa de a cerceta şi soluţiona plângerile persoanelor vătămate în drepturile lor prin abuzuri ale administraţiei regale.
Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniformă a legilor, şi de a semnala inadvertenţele legislative. Avea posibilitatea de a îşi îndeplini atribuţiile prin efectuarea de inspecţii şi prin primirea de plângeri.

Avocatul poporului European
În limba suedeză „ombud” înseamnă mandat, procură, împuternicire. Prin raportare, ombudsman desemnează instituţia învestită de Riksdag printr-un mandat de reprezentare să examineze plângerile ce i se adresează de cei ce pretind că le-au fost încălcate drepturile garantate de Constituţie. Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numită de Parlament şi răspunzător faţă de acesta, căruia i se conferă prin Constituţie sau printr-o lege specială dreptul de a soluţiona plângerile ce i se adresează de către cetăţenii care pretind că organele executive le-au încălcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constituţional.

Urmând modelul suedez Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar în 1919.Prin urmare instituţia Ombudmanului din Finlanda a fost a doua înfiinţată din lume.
Instituţia Ombudsmanului s-a răspândit în toate ţările nordice la jumătatea secolului 20. În Danemarca instituţia Ombudsmanului poporului a fost creat în 1955 iar în Norvegia primul Stortingets Ombudsman a fost creat în 1962. În ambele ţări, puterile Ombudsmanului sunt mai limitate decât ale instituţiilor similare din Suedia şi Finlanda. Mai târziu instituţia s-a răspândit în alte părţi ale lumii, în special urmărind modelul Danez.

Avocatul poporului European
Treptat instituţia Ombudsmanului se răspândeşte în toate părţile lumii. Anii 1970 au demonstrat că instituţia Ombudsman –ului a găsit terenul potrivit pentru a se răspândi în Noua Zeelandă şi provinciile canadiene şi statele australiene. Până în prezent instituţii asemănătoare au fost înfiinţate în aproape toate ţările europene. Instituţii asemănătoare funcţionează în unele ţări africane dar şi în state central şi sud americane.