Baltagul

Incadrarea operei:Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un adevarat “poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <> in dimensiuni mari” (G. Calinescu)
Definirea speciei:“Baltagul” apartine genului epic, iar ca specie literara este roman mitic-traditionalist. Este o opera in proza de intindere mare, cu o actiune complexa, dar unitara, cu o intriga complicata si cu personaje multiple.

Caracteristici/trasaturi:“Baltagul” este un roman initiatic atat pentru Ghiorghita cat si pentru Vitoria si Nechifor.
Ghiotghita, fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan, aflat la inceputul romanului la vasta adolescentei.

Parcurge alaturi de mama lui, un drum al initierii catre formarea sa ca barbat, “de-acu inainte sa te arati ca un barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”. Devenirea sa ca barbat se face o data cu veghea din rapa a osemintelor tatalui sau. Desavarsirea formarii lui Gheorghita ca barbat se produce in scena finala, cand il loveste pe ucigasul tatalui sau cu Baltagul, astfel implinind dreptatea.

Gheorgita isi indeplineste datoria de fiu, infaptuitd un act justitiar ca pe un prim pas catre maturitate.
Calatoria lui Nechifor de la viata spre moarte reprezinta un drum al initierii (“marea trecere”). Pentru Vitoria reprezinta o alta etapa ce o va initia in drumul pe care il va parcurge in cautarea osemintelor sotului ei, deoarece iese din lumea ei si intra intr-o lume noua si civilizata.

“Baltagul” este un roman de dragoste deoarece protagonistii romanului sunt suflete pereche. Nechifor o calauzeste pe Vitoria pe drumul infaptuirii dreptatii prin intermediul viselor. La inceput ea il viseaza pe Nechifor “trecand calare o apa neagra”, apa reprezentand Styxul (este raul mortii, apa peste care erau trecute sufletele celor morti, de catre luntrasul Caron). In final Vitoria isi viseaza sotul cu fata, vorbindu-i, semn ca dreptatea seinfaptuit.

Cei doi, Vitoria si Nechifor, formeaza o pereche de intiati. Cand Nechifor avea patru ani, fiind bolnav de “hidropica”, a fost salvat printr-o pasa magica. Mama sa l-a vandut simbolic vrajitoarei satului, pe un banut de arama, trecandu-i-l peste fereastra casei ca peste un prag al mortii. Vracita l-a descantat si i-a schimbat numele din Gheorghita in Nechifor, “ca sa nu-l mai unoasca bolile si moartea”. Numele de Nechifor inseamna “purtator de victorie” (in limba greaca “nike” = “victorie”, iar “phoros” = “purtator”), iar numele Vitoriei semnifica victoria..

Mihail Sadoveanu fiind un scriitor fidel al principiilor traditionaliste, ilustreaza in opera sa viata satului romanesc, de la inceputul secolului XX. Existenta institutiilor satului (biserica, vrajitoare, carciumari, administratia), prezenta datinile, traditiile, obiceiurile (nunta, botezul, inmormantarea), ocupatiile satenilor (oieri), clasele sociale (argati, stapani), vestimentatia, superstitiile, plasarea in timp (masurabil dupa sarbatorile religioase) si spatiu (toate localitatile sunt atestate-Magura Tarcaului) a actiunii, incadreaza opera la roman monografic.

Roman este traditionalist-mitic, intrucat are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti (“Salga”, “Dolca”, “Miorita”).
Incadrarea operei “Baltagul” la specia de roman politist poate fi motivata prin existenta urmatoarelor trasaturi: intriga incepe odata cu disparitia prelungita a lui Nechifor, motivul unei eventuale crime fiind invidia, arma crimei este Baltagul, existenta criminalilor (Calistrat Bogza si Ilie Cutui), si investigatia pe care o face o Vitoria.