Baltagul-Caracterizrea Vitoriei Lipan

Muntenca de la Magura Tarcaului, ea traieste viata aspra a oamenilor de la munte, devenind un tip reprezentativ pentru aceasta lume arhaica. Pentru caracterizarea ei, autorul foloseste o diversitate de procedee artistice: direct, prin descriere, prin parerea celorlalte personaje sau indirect prin fapte, prin atitudine, prin relatia cu celelalte personaje sau prin felul de a vorbi.

Portretul fizic, realizat in expozitiune, surprinde elemente ce infatiseaza frumusetea fizica, dar si trairea interioara a eroinei: “avea ochii caprui, aprigi si inca tineri, ce cautau zari necunoscute”. Infatisarea fizica prezinta ingrijorarea femeii pentru intarzierea sotului ei plecat la Dorna sa cumpere oi.

Portretul moral este cel al unui personaj exponential care sintetizeaza trasaturile omului simplu. Ea este o femeie harnica si priceputa, care stie a aiba grija de gospodarie in timp ce sotul ei este plecat. Inainte de a porni in cautarea lui, ea oranduieste totul cu o exactitate demna de invidiat. Mai intai, vinde produsele si duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi pradata. Fiind constienta de pericolele care ii pandesc pe drum, Vitoria ii face un baltag lui Gheorghita, pe care preotul il sfinteste, iar pentru sine ia pusca pe care sa o foloseasca in caz de nevoie.

Vitoria este o femeie credincioasa si respecta cu sfintenie datinile si obiceiurile stramosesti.. Inainte de a pleca, femeia cere sfatul parintelui Daniil, merge la manastirea Bistrita unde se roaga la icoana Sfintei Ana, tine post paisprezece zile, se spovedeste, se impartaseste si face daruri bisericii.

In popasurile de la Farcasa, Borca sau de la Cruci, Vitoria respecta ceremoniile la care asista. In acelasi timp, ea reuseste sa-si pastreze sufletul curat si sa-si ascunda durerile si framantarile personale, inchinand un pahar in cinstea mirilor. Vitoria Lipan este o femeie superstitioasa, deoarece ea crede in vise si in semne rau prevestitoare cu privire la soarta lui Nechifor. Astfel, cel dintai vis “care a impuns-o si a tulburat-o” il arata pe sotul ei
“calare cu spatele intors catre ea”. Altadata l-a visat rau, trecand “calare o apa neagra”.

Femeia intelege in egala masura si semnele naturii. Ea stie ca se schimba vremea deoarece “dumbravencile zboara in carduri sub soare”. Eroina este inzestrata cu o inteligenta diabolica, pe care si-o manifesta intr-o diversitate de imprejurari. Pe tot parcursul drumului, Vitoria da dovada de istetime, ascultand si culegand informatii de la cei care l-au cunoscut pe sotul ei. Ea dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor: “Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte” sau “toate pe lumea asta arata ceva”. Cu toate greutatile intampinate in drumul sau si in investigatiile facute, Vitoria dovedeste tenacitate, darzenie si vointa, deoarece nu se linisteste pana nu descopera adevarul.

Spirit justitiar, Vitoria regizeaza magistral in scena demascarii vinovatilor la praznicul de inmormantare. Cu o logica impecabila, prin vorbe intepatoare si aluzive, ea ii constringe pe faptasii crimei sa marturiseasca adevarul. Datoria fata de barbatul ucis fusese “implinita cu muchia Baltagului in frunte asupra ucigasului” de catre Gheorghita. Pentru Vitoria, datoria crestineasca se afla inainte de toate. Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilor vin dintr-o etica straveche a poporului: “cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa Dumnezeiasca”.