Baltagul - Caracterizarea lui Gheorghita

Mihai Sadoveanu este unul dintre marii prozaotri romani ai sec al 20lea, opera sa cuprinzand romane, nuvele si povestiri. Romanul Baltagul este considerat o capodopera a prozei romanesti indeosebi pt concizia, dinamismul si armonia compozitiei. Gheorghita este personajul secundar al operei, deoarece are o participare semnificativa la actiune, insa nu apare in toate episoadele narative.
Prin caracterizarea directa din expozitiune, Gheorghita este prezentat ca fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan, aceasta dovedind de multe ori dragostea si grija nemasurata fata de baiatul ei(“il ocrotea si-l apara de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea.”). El mosteneste nu numai numele de la tatal sau, ci si priceperea si iscusinta in mestesugul oieritului. Naratorul il caracterizeaza direct ca un flacau sprancenat, mostenind ochii Vitoriei, nefiind prea vorbaret, dar extrem de drept si obiectiv in cea ce priveste aprecierea lucrurilor. Varsta, inca frageda , ii este tradata de « mustacioara abia infierata » si « zambetul frumos ca de fata ». Portretul sau, sugerat prin descriere, este specific muntenilor : purta chimir nou, in care « ii placea sa-si cufunde palmele », evidentiindu-se sublim un obicei nonsalant, tineresc, si o bondita inflorata. Desi era inca un copil, in relatia cu mama sa este evidentiat ca un personaj darz, demn de incredere, ramanad de altfel si singurul ajutor de nadejde in calatoria pe care Vitoria avea sa o intreprinda, insusiri evidentiate prin mijloace de caracterizare directa (« trebuie sa te trimit pe tine, ca un barbat ce esti »).
Gheorghita este construit pe baza unei relatii antitetice, remarcandu-se firea sfioasa, nesigura, inocenta, evidentiata prin pasajele acordate descrieirii copilariei sale, in opozitie cu spiritul decisiv si maturitatea Vitoriei. Astfel, apatia si melancolia baiatului reies indirect din gandurile sale, dar femeia ii acorda un sprijin moral, mentionand ca trebuie sa uite framantarile copilaresti si sa se maturizeze(« Intelege ca jucariile au stat. De acu trebuie sa te arati barbat »). Pe parcursul drumului initiatic, Gheorghita evolueaza, transformandu-se treptat in adult. La inceput, teama de necunoscut si pregatirea psihica inca nedezvoltata il determina sa pastreze o relatie foarte stransa cu mama sa, bazata pe respect si ascultare. Momentul care incheie seria temerilor copilaresti si marcheaza punctul culminant al evolutiei sale este descoperirea cadavrului lui Nechifor. Socul acestui eveniment ii provoaca emotii puternice, care se concentreaza intr'un profund conflict interior. Trairile haotice, contradictorii generate de acest conflict nu si le poate stapani, reiesind din caracterizarea directa starea sa confuza ("Flacaul parea cu totul zapacit[...] Plangea ca un copil mic, cu ochii mititei si buzele rasfrante"). Odata cu depasirea acestei situatii, marcante pentru viata sa, faptele din finalul operei infatiseaza un nou personaj : prin puterea si dinamismul generate din dorinta de dreptate, Gheorghita reuseste sa-si asume responsabilitatea razbunarii tatalui sau. Astfel actioneaza ca un matur, lovind ucigasul cu Baltagul cu care crima fusese comisa, insa din fata, reiesind indirect hotararea sa (« feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai drepata decat cea a ucigasului »). El plecase un copil, insa experienta pe care o capata de-a lungul calatoriei il transforma intr-un barbat capabil nu numai sa faca dreptate ci si sa duca mai departe povara gospodariei. Modalitatile de caracterizare ale personajului sunt multiple, folosindu-se descrierea pentru portretul fizic si moral, dialogul, pentru carcterizarea facuta de celelalte personaje, monologul interior, de unde reies gandurile si sentimentele sale si naratiunea pentru a fi evidentiat portretul moral indirect din faptele sale.
Naratorul are o atitudine obiectiva fata de personaj, pastrandu-si caracterul omniscient, desi ii atribuie diverse insusiri sau pare sa-i exprime aparent gandurile. « Baltagul este prin repeziciune si desavarsit echilibru a expresiei una din cele mai bune scrieri ale lui Sadoveanu » G. Calinescu

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai complet site cu referate