Baltagul - argumentatia apartenentei la specia romanului

Cultivata in literatura romana relativ tarziu , abia de la jumatatea secolului al XIX-lea , specia romanului isi gaseste ilustrare si prin universal epic sadovenian in care se inscrie si romanul “Baltagul”.

Publicat in anul 1930 , “Baltagul” abordeaza tematica lumii pastorale , constituindu-se intr-o reinterpretare moderna a mitului mioritic , dar ramane in perceptia critica o “odisee montana” , cum il numea Constantin Ciopraga , sau “romanul unui suflet de munteanca” in opinia lui Perpessicius.

Continutul epic se structureaza in 16 capitole organizate in trei parti ce surprind : imaginea Vitoriei asteptandu-si ingrijorata sotul , calatoria propriuzisa in cautarea osemintelor lui Nechifor si demersurile de descoperire a adevarului , urmate de reintoarcerea la circuitul firesc al vietii in Magura Tarcaului. Avand in vedere subiectul , viziunea despre lume si tema abordata romanul a fost considerat politist , mitic , monografic , sau de dragoste , intrunind trasaturi specifice.

Inca din expozitiune se fixeaza coordonatele spatio-temporale ale unui cadru montan , surprins in realitatea inceputului de secol XX . în Mãgura Tarcãului , Vitoria Lipan , nevasta de oier , gospodina si mama a doi copii mari , Minodora si Gheorghita , isi asteapta sotul , pe Nechifor , plecat la Dorna sa cumpere oi. Desi bine determinat , cadrul are o proiectie mitica , este un spatiu arhaic al credintelor si al ritualurilor stravechi , iar timpul este masurat de sarbatori , semne ale naturii sau evenimente existentiale , ca in povestea sociobonica de la inceputul lumii pe care o spune adeseori Nechifor.

Intarzierea nefireasca a oierului , spaima Vitoriei amplificata de semne prevestitoare si de vise , precum si hotararea ei de a porni in cautarea disparutului se constituie in intriga. Vitoria cere sfatul si parintelui Danila , cauta dezlegarea viselor la baba Maranda , depune plangere la autoritati ,il cheama pe Gheorghita , se inchina la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana , vinde produsele , ii sfinteste flacaului un baltag , o duce pe Minodora la manastire sip e 10 martie pleaca din Magura Tarcaului impreuna cu fiul ei si negustorul David.

Desfasurarea actiunii declansata de acest fapt va urmari un timp progresiv al calatoriei Vitoriei printr-un labirint montan , de la Magura Tarcaului spre Bicaz , Farcasa , Borca si Cruci la Tara Dornelor apoi spre Sabasa si Suha , dar si un timp regresiv al evocarilor si al cautarilor launtrice ce evidentiaza complexitatea eroinei. Astfel , conflictul exterior ce aminteste de balada “Miorita” este amplificat in planul interior de nelinistile si tensiunile pe care pe care le presupun descoperirea adevarului.

In punctul culminant , Vitoria calauzita de Lupu , reiterare al motivului folcloric al animalului credincios , descopera ramasitele lui Nechifor , face randuielile de inmormantare si cu abilitate ii determina pe faptasi sa marturiseasca.

Deznodamantul marcheaza intoarcerea la lumea datinilor si a randuielilor ce trebuie sa fie respectate. Pe parcursul intamplarilor se dezvaluie portretele impresionante ale personajelor atat din perspectiva directa a naratorului , a celorlalte personaje si prin autocaracterizare , cat si indirect prin fapte , atitudini , limbaj sau relatii cu alte personaje.

Vitoria ramane personajul principal , expresie a biruintei , asa cum ii sugereaza numele , tenace , devotata , inteligenta , avand capacitatea de a-si disimula adevaratele ganduri , ipostaza a iubirii matrimoniale , a devotamentului matern si a lumii arhaice pe care o reprezinta.