Baltagul - demonstratie ca e roman

Izvorul de inspiratie poate fi o intamplare reala,prelucrarea unui mit sau unui symbol.Se impune prin forta dramatica a actiunii desfasurata conform momentelor subiectului si prin multitudinea personajelor,a episoadelor si a motivelor literare incluse in naratiune.

Romanul “ Baltagul ” de M. Sadoveanu,capodopera a literaturii romane si universale,este mai ales a monografiei a satului moldovenesc traditional de munte si a unei stravechi civilizatii de pastori.Conflictul principal este acelasi din “Miorita”,dar aici nevasta celui disparut,dupa o lunga si tensionata cautare,ii descopera si ii pedepseste pe ucigaci dupa legea nescrisa a pamantului.Ea restabileste astfel echilibrul si ordinea unei lumi care se mai conduce inca dupa “legea cea veche”.

Tematic si in privinta constructiei epice,”Baltagul” se poate inscrie in categorii diverse:roman social,monografic,politist,al iubirii sau mitic.

Actiunea este formata dintr-un mare numar de episoade,iar textul este structurat de catre autor in 16 capitole,fara titluri,numerotate cu cifre romane.Spatiul de desfasurare al intamplarilor este foarte larg,iar itinerariul cautarilor este intortocheat,labirintic.Temporal,incepe toamna,odata cu disparitia lui Nechifor Lipan si se incheie primavera cand Vitoria ii pedepseste pe ucigasi si indeplineste ritualul inmormantarii.Prezentul narativ se impleteste cu trecutul prin tehnica retrospectivei,iar realitatea se armonizeaza cu mitul intr-o compozitie epica de o uimitoare tesatura simbolica.

Ca in orice naratiune clasica,intamplarile sunt relatate in ordinea momentelor subiectului,derulandu-se gradat catre punctual culminant si deznodamant.Expozitiunea surprinde gospodaria familiei Lipan din Magura Tarcaului sip e Vitoria,nevasta lui Nechifor Lipan,nelinistita de intarzierea oierului plecat la Dorna sa negustoreasca turma.Ea intelege treptat ca lui Nechifor i-a fost harazit sa moara.Intriga o reprezinta hotararea muntencei de a cauta osemintele celui disparut si de a pedepsi ucigasii.Impreuna cu fiul ei Gheorghita,femeia traverseaza tinutul Dornelor,refacand metaforic,symbolic dar si in chip real drumu parcurs de Nechifor Lipan.

Desfasurarea actiunii se alcatuieste dintr-o suita de eppisoade epice care surprind o diversitate de evenimente sociala,traditionale:botezul,nunta, inmormantarea. Apare o ampla galerie de personaje episodice si figurante:pastori,negustori,hangii, functionari,mestesugari,preoti.Punctul culminant se contureaza in momentul descoperirii ramasitelor pamantesti ale oierului ucis aflate intr-o rap ape langa Sabasa.

Deznodamantul il surprinde pe Gheorghita lovind cu Baltagul pe Calistrat Bogza,ucigasul parintelui sau,venit impreuna cu celalalt asasin,Ilie Cutui,la praznicul de inmormantare al celui disparut.

Personajele principale sunt personalitati bine individualizate si atent caracterizate.Vitoria Lipan intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu,educat in spiritual traditiei arhaice,al cultului pentru adevar si dreptate.In miezul actiunii trepidante a romanului se evidentiaza caracterul acesteia:calmul,iscusinta,chibzuinta,curajul,energia, mandria si tenacitatea.

Asemeni tuturor “locuitorilor de sub brad” este si Nechifor,marele absent al romanului,dar cu rol foarte important in naratiune.Prin tehnica evocarii si prin retrospectiva,el este mereu present in prim-plan.Intre personajele secundare se remarca Gheorghita,adolescentul care parcurge aspre probe de initiere si care se maturizeaza odata cu evenimentele povestite.

Modul principal de expunere in roman este naratiunea,care se impleteeste cu dialogul si cu ample secvente descriptive ale tinuturilor dornene.In tesatura epica se insereaza o multime de motive literare memorabile:motivul labirintului,al intrebarii,al visului,al asteptarii si al razbunarii.

Naratorul relateaza obiectiv intamplarile,la persoana, a III-a singular.El pare sa fie omniscient si omnipresent,realizand,in ipostaza de personaj imaginar care povesteste in locul scriitorului,relatia autor-cititor.

Opera este scrisa intr-o limba literara expresiva,rapsodica si lirica,solemna si grava,realizand astfel atmosfera de balada si de legenda.

In concluzie,prin toate aceste trasaturi specifice,”Baltagul” se inscrie intre naratiunile clasice de inspiratie folclorica,mioritica,mitico-simbolica,de o incontestabila valoare artistica.