Baltagul apartenenta la roman

Referat despre Baltagul apartenenta la roman
Titlul romanului, in calitate de macrosemn ce orienteaza lectura textului, este unul simbolic, reprezentand obiectul functional faurit inadins si pastrat pentru confruntatea decisiva din final. Asa cum observa criticul Marin Mincu baltagul are menirea de a conferi nemurire unei cutume si anume cea a dreptatii. Baltagul are un rol justitiar, fiind simbol al legii talionului din Vechiul Testament.

In roman, baltagul binecuvantat de preot, are o intrebuintare simbolica si magica, ramanand pur, nepatat de sange. Rolul lui este pur functional, de a restabili ordinea.

Tema centrala - reconstituirea vietii arhaice a locuitorilor de la munte in Moldova, la inceputul secolului XX, avand in prim-plan cautarea si cunoasterea adevarului, se imbina cu alte teme secundare precum: initierea, calatoria, iubirea, cautarea adevarului, moartea, ilustrand o lume obiectiva care, transfigurata artistic, devine omogena, coerenta, plina de sens.

Structura narativa este biplana: primul plan cuprinde retrospectiva Vitoriei (realizata ca o analepsa partiala);al doilea, urmareste reconstituirea drumului parcurs de Nechifor.

Actiunea romanului urmareste decupajul cartii in saisprezece capitole ce pot fi grupate in trei nuclee epice : primul ilustreaza asteptarea lui Nechifor Lipan (capitolele I - VII); al doilea se contureaza in cautarea si refacerea itinerariului de catre sotia sa, Vitoria (capitolele VIII - XII); al treilea ilustreaza implinirea datinei funerare si a justitiei (capitolele XIII - XVI).

Incipitul este clasic, reprezentat de o povestire biblica pe care o spunea Nechifor Lipan pe la petreceri si anume ca Dumnezeu a impartit bunurile la inceputul lumii; locuitorii din Nordul Moldovei au ajuns prea tarziu, fiind obligati sa treaca peste stanci de piatra si peste prapastii; nemaiavand ce le darui, acesta a hotarat ca muntenii sa aiba "o inima usoara", sa se poata bucura de placerile vietii. Prin acest preambul, intamplarile sunt asezate intr-o lumina mitica.

Totusi, in continuare, timpul este marcat de calendarul popular ("de la Sfantul Dumitru pana la sfintii mucenici"), desi din actiune reiese ca faptele se petrec in perioada introducerii noului calendar (1924). Sadoveanu creeaza o atmosfera arhaica, prin surprinderea datinilor si obiceiurilor ramase aceleasi "de pe vremea lui Burebista".

Spatiul actiunii este bine determinat: tinutul Dornelor din Nordul Moldovei, cu urmatoarele toponime, corespunzatoare toponimiei reale: Calugareni, Borca, Brosteni, Suha.

Spatiul real este dublat insa si de unul simbolic (labirintul, spatiul visului, drumul soarelui).

Se observa ca timpul si spatiul, fiind reale si obiective, sugereaza autenticitatea.

Subiectul romanului este coerent, logic, construit dupa momentele lui clasice, evenimentele desfasurandu-se in ordine cronologica. Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea, preponderenta, este nuantata de pasajele descriptive si de secventele dialogate.

In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.

Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea in cautarea sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.