Baltagul de Mihail Sadoveanu - apartenenta operei la genul epic

Referat despre Baltagul de Mihail Sadoveanu - apartenenta operei la genul epic
Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu acţiune complexă şi complicată, ce se desfăşoară pe mai multe planuri narative, antrenând un număr mare de personaje şi manifestându-se conflicte puternice, care conturează o imagine amplă şi profundă a vieţii. Principalul mod de expunere este naraţiunea, iar trăsăturile personajelor reies din propriile fapte, gânduri şi vorbe, cu ajutorul dialogului şi al monologului interior.

Romanul „Baltagul” este o operă epică, deoarece autorul îşi exprimă indirect sentimentele şi concepţiile prin intermediul personajelor, al acţiunii şi prin naraţiunea la persoana a III-a singular, ceea ce argumentează detaşarea totală a autorului. Timpul în care are loc acţiunea este limitat, întâmplările se petrec din toamnă până în primăvară, dar nu este precizat anul, deoarece Vitoria Lipan trăieşte într-un timp mitic românesc, un timp spiritual al credinţelor şi datinilor străvechi, care au valabilitate în orice operă. Locul unde se desfăşoară acţiunea este vast, cuprinzând meleagurile accidentate şi stâncoase ale munţilor din Moldova, care sugerează, totodată, viaţa aspră a muntenilor.

Fiind un roman, acţiunea este complexă, iar structura este mai complicată decât la povestire sau la nuvelă. În cele şaisprezece capitole, precedate de o legendă fascinantă, sunt povestite, în principal, acţiunile Vitoriei Lipan de a afla adevărul despre absenţa soţului ei şi de a împlini dreptatea, prin pedepsirea răufăcătorilor. Specific romanului este şi conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, în care se manifestă un drum lăuntric sinuos, de la nelinişte la adevăr, numit labirint interior, care conturează un personaj mult mai complex decât în povestire sau nuvelă.

Romanul se deschide cu o legendă, pe care Nechifor Lipan o spunea la cumetrii şi nunţi, de la care era nelipsit în vreme de iarnă şi povestea îi vine în minte nevestei lui, Vitoria, din memorie afectivă, care înseamnă că amintirile despre soţul ei vin dintr-o profundă şi tainică legătură sufletească ce se stabilise între ei de-a lungul vieţii petrecute împreună.

În această legendă, naratorul face o prezentare a locuitorilor din munţii Moldovei, a trăsăturilor de caracter generate de viaţa lor aspră pe aceste meleaguri stâncoase şi abrupte.

Subiectul romanului „Baltagul” urmăreşte un singur fie epic.
Expoziţiunea
În Măgura Tarcăului, Vitoria Lipan trăieşte, zăvorâtă în sine, spaima că ceva rău s-a întâmplat cu bărbatul ei, Nechifor Lipan, om harnic şi gospodar al satului.

Intriga
De la starea de nelinişte, Vitoria devine îngrijorată pentru că Nechifor plecase la Dorna să cumpere o turmă de oi, nu se întorsese cum ar fi trebuit şi nici nu dăduse vreo ştire. Niciodată până acum el nu întârziase atât de mult (73 de zile), deşi zăbovise uneori la vreo petrecere, căci îi plăcea cântecul şi vinul bun.

Desfăşurarea acţiunii
Îngrijorată, nevasta cere sfatul preotului, dar merge şi la baba Maranda, vrăjitoarea satului. Vitoria se hotărăşte să plece în căutarea lui Nechifor, întrucât o mulţime de semne rău-prevestitoare o îndeamnă la drum: îl visează pe Nechifor întors cu spatele, trecând o apă neagră, cocoşul cântă cu ciocul spre poartă, dând semn de plecare, iar norul de deasupra Ceahlăului e mai negru ca de obicei.

Mai întâi, Vitoria pune ordine în gospodărie cu un spirit practic şi o luciditate impresionante: pe Minodora, fiica ei, o duce la mănăstire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasă argatului cele de trebuinţă şi porunci pentru timpul cât va lipsi. Îi comandă fiului ei, Gheorghiţă, un baltag nou şi pleacă împreună în căutarea lui Nechifor, urmând întocmai drumul parcurs de acesta.

Întreabă peste tot, pe la hanuri şi pe la oameni, de „bărbatul cu căciulă brumărie şi cal negru ţintat”. Din aproape în aproape, ea află că, la Vatra Dornei, Lipan a cumpărat 300 de oi şi că, împreună cu el, mai erau încă doi munteni, care îl rugaseră să le vândă 100 de capete. Vitoria Lipan urmează drumul spre Păltiniş, Broşteni, apoi Borca, loc în care turma a părăsit apa Bistriţei, ajungând la Sabasa. Trece punţile de piatră ale Stânişoarei, poposind la Suha, unde constată cu mirare că aici nu mai ajunseseră trei ciobani, ci numai doi şi i se pare limpede că între aceste două localităţi s-a petrecut omorul.

Punctul culminant
La Sabasa, îl găseşte, în ograda unui gospodar, pe Lupu, câinele bărbatului ei, care o ajută să dea de rămăşiţele lui Nechifor, omorât cu o lovitură de baltag şi aruncat în prăpastie. Cu o luciditate şi stăpânire de sine extraordinare, Vitoria împlineşte datinile necesare pentru mort, cheamă autorităţile ca să constate crima, dar gândul ei se îndreaptă spre înfăptuirea dreptăţii, demascarea şi pedepsirea ucigaşilor. Află că cei doi ciobani care îl însoţiseră pe Nechifor sunt din partea locului, că pe cel cu buza crăpată îl cheamă Calistrat Bogza, iar pe celălalt, mai mărunt, Ilie Cuţui.

Deznodământul
La pomană, pe fondul unei puternice stări de tensiune pe care o creează, Vitoria pune întrebări viclene şi iscusite. Afirmă apoi că ştie cum s-au petrecut lucrurile, relatând cu o uimitoare precizie crima celor doi. Bogza se pierde cu firea când femeia îi spune lui Gheorghiţă să vadă că pe baltag e sânge şi se repede la flăcău, care-l păleşte în frunte cu baltagul acestuia. În cele din urmă, făptaşii mărturisesc crima şi îşi primesc pedeapsa.

Vitoria se poate întoarce la ale sale, se gândeşte că are o fată de măritat şi îşi planifică împlinirea, în timp, a datinilor creştineşti pentru memoria lui Nechifor Lipan, după care viaţa îşi va relua cursul normal.

Vitoria Lipan – personajul principal al romanului, este o figură reprezentativă de erou popular, deoarece întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară, în care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a datinilor, „ea nu e o individualitate, ci un exponent al speţei” (George Călinescu).

Mihail Sadoveanu dezvăluie neliniştea eroinei cauzată de întârzierea lui Nechifor Lipan, plecat la Dorna să cumpere oi, care devine bănuială, apoi certitudine că ceva rău s-a întâmplat cu bărbatul ei. Inteligentă, dârză şi cu o voinţă puternică, Vitoria se hotărăşte să afle adevărul şi pleacă în căutarea lui Nechifor, pe acelaşi drum anevoios, pe care-l parcursese şi el. Înzestrată cu o adevărată vocaţie de detectiv, ea demască ucigaşii, care-şi primesc pedeapsa, împlinindu-se, astfel, dreptatea.