Banca mondiala

Banca mondiala; Totuşi forme incipiente de organizare a relaţiilor monetare, dar nu erau ceea ce numim astăzi sistem internaţional, atat din cauza gradului redus de cuprinde a statelor, cât şi a faptului că reglementau doar secvenţial problematica relaţiilor monetare.Banca mondiala;

Banca mondiala; În a doua jumătate a secolului XIX-lea, majoritatea statelor europene se confruntă cu o serie de dificultăţi de ordin monetar, ca urmare a modului defectuos în care funcţiona sistemul bimetalist aur-argint sau cel monometalist argint.Banca mondiala;

Banca mondiala; S-a considerat atunci că stoparea acestor dezechilibre putea fi realizată prin adoptarea unui sistem monetar comun, stabilirea unor varietăţi fixe între monedele naţionale sau faţă de o monedă etalon ( aspect care facilita schimburile comerciale), reglementarea emisiunii şi circulaţiei monedelor asa-zise comerciale, cu ajutorul cărora se făceau plăţi către ţările din afara uniunii.

Acele încercări de reglementare, faptul că relaţiile comerciale, pentru început, se limitaseră doar la statele membre ale uniunii dar, în special, limitele regimului monetar bazat, parţial sau total, pe argint, în condiţiile în care valoarea acestui metal cunoşteau o depreciere rapidă au făcut ca sistemul să cadă rapid în deseuetudine, cu timpul fiind repudiat.

Uniunea Monetară Latină a fost prima formă de organizare care a luat fiinţa în 1865 şi s-a constituit în jurul francului francez; la ea a aderat, iniţial, Franţa, Belgia, Italia, Elveţia şi Grecia iar, ulterior, şi alte state, prin care şi România.A doua uniune monetară a fost cea constituita la început din Prusia şi Austria (în 1875) şi extinsă mai târziu prin aderarea altor state.

Blocurile monetare, ca a doua formă de organizare monetară incipientă, sunt specifice perioadei interbelice, principala lor caracteristică fiind aceea că se axau pe o monedă pivot şi pe o serie de monede numite satelite.

Sistemul blocurilor monetare poate fi caracterizar mult mai reglementat în raport cu predecesorul său. Astfel, tehnicile monetare se caracterizau prin stabilirea unui raport între moneda pivot şi cele considerate satelite, convertibilitatea totală între cele doua categorii de monede, concentrarea rezervelor valutare la statul emitent al monedei pivot, reglementare relaţiilor monetare ale statelor membre ale zonei în raport cu statele memebre. Au existat urmatoarele blocuri monetare ( în funcţie de moneda considerată pivot ) : blocul lirei sterline, blocul francului francez, blocul dolarului.