Barocul

Consecintele raspandirii ei sunt imense, in toate domeniile spiritului. Stim ca una din cauzele care o provocase fusese acea paganizare a oamenilor timpului, insotita de o relaxare a moravurilor si de o slabire a principiilor credintei adevarate. Ambele aceste rele erau datorate poate ideilor umanistilor, dar si conceptiilor artistice ale Renasterii, din ce in ce mai raspandita in clasele culte ale Europei, in deosebi printre cei care conduceau biserica de sub autoritatea papei. Dusmanii catolicismului imputau cu vehementa clerului inalt, in cuvantari si pamflete, senzualitatea si desfraul in care traia.

Exemplele ce se citau erau cu adevarat uluitoare si ele zdruncinau din temelie autoritatea morala a sefilor. Biserica romana se gasea astfel intr-una din cele mai mari primejdii ce au amenintat vreodata existenta. .Ea trebuia sa se vindece ori sa-si vada credinciosii parasind-o, spre a o ataca apoi cu toata indarjirea pasiunii.Cei de care depindea soarta religiei catolice : Papii, cardinalii, marii demnitari, se vad siliti sa reactioneze spre a da o satisfactie opiniei publice. Este ceea ce determina convocarea consiliului de la Trenta (1545-1563), menit sa fixeze normele sanatoase si morale, dupa care sa se conduca in viitor catolicismul.

Rezultatele conciliului sunt vizibile in acea miscare cunoscuta in istorie sub numele de Contrareforma. Este raspunsul autoritatilor papale la atacurile si la amenintarile oamenilor Reformei. Printre ele, acuzarea de imoralitate si de senzualitate pagana era cea mai des auzita si poate cea mai justificata. Era cauza pentru care unul din principalele rezultate ale conciliului a fost redactarea masurilor prin care sa se purifice biserica, ceea ce a dus fatal la o simplificare si la o ingradire a artei, la o moralizare a ei in subiect si intentii.

Se imputa artistilor si clientilor lor, apartinand lumei religioase, introducerea unei idolatrii pagane, inadmisibile, in locasul lui Dumnezeu, a unui desfrau de imaginatie, care era o provocare directa, la pudoare si la puritatea spiritului crestinesc. Conciliul decreteaza deci alungarea din tablourile si compozitiile destinate clerului a tot ce putea destepta ganduri profane si rascoliri de patimi in privitor. Modestia si severitatea conceptiei se cuvine sa inlocuiasca libertatea abuziva care domnise pana atunci in casa Domnului.

Hotarare eroica, dar greu de aplicat si condamnata sa fie incurand data uitarii caci vechile instincte nu pot fi multa vreme incatusate. In triumful chiar al bisericii, dupa criza profunda care o agitase si o condusese pana la pragul ruinei, ea gaseste un motiv suficient de incredere, deci o noua cauza de exaltare, ce se va traduce prin opere pline de avant si printr-o crestere nemasurata a sentimentului. In definitiv, se ajunge la o noua forma de senzualism, care constituie unul din caracterele izbitoare ale artei Contrareformei, mai ales sub aspectul ei Jesuit.