Basm cult - relatia dintre incipit si final

Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus in literatura romana prin originalitatea stilului, a lasat posteritatii o opera variata, aducand in literatura culta farmecul si spontaneitatea literaturii populare. Povestea lui Harap-Alb, considerata "sinteza a basmului romanesc" ( Nicolae Ciobanu ), se dezvolta pe un tipar narativ traditional, particularizat prin interventiile autorului cult, care supune materialul epic unui proces de transformare in functie de propriile structuri mentale si de propriile conceptii.

Tema acestui basm cult depaseste limitele unei simple confruntari intre bine si rau, pentru ca se urmareste procesul amplu de maturizare a unui erou care parcurge un complex drum initiatic. Incipitul basmului lui Ion Creanga elimina schematismul enuntiativ specific prototipului folcloric umpland de continut atemporalitatea si aspatialitatea conventiei prototipale: "Amu cica era odata intr-o tara un craiu, care avea trei feciori..." Situarea in illo tempore a actiunii, din basmele populare, prin conventionala formula din incipit - "A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti..." -, dobandeste, in basmul lui Ion Creanga, semnificatii aparte.

Incipitul anunta o viziune particulara asupra universului imaginar, pe care il pune sub semnul ironic al improbabilitatii: "Amu cica..." Cu alte cuvinte, inca de la inceputul basmului, cititorul este invitat sa puna sub semnul jocului "lumea pe dos" pe care o prezinta autorul cult. Regionalul amu aduce in lumea prezenta a cititorului lumea atemporala a basmului, ceea ce echivaleaza cu o eternizare a lectiei de viata pe care autorul intentioneaza sa o prezinte. Perspectiva narativa obiectiva e subminata, inca din incipit, prin sugestia unei prezente a vocii narative, care creeaza o relatie intre timpul discursului - "Amu cica era odata..." - si timpul istoriei -

"Amu cica imparatul acela, aproape de batranete, cazand la zacare..." De remarcat, ca o particularitate a incipitului din basmul cult al lui Ion Creanga, supradimensionarea expozitiunii, care indeplineste rolul clasic al prezentarii personajelor si al circumstantelor actiunii - craiul, care are trei fii, Imparatul Verde, care are trei fiice, razboaiele grele care despart cele doua imparatii si care justifica instrainarea fratilor si a copiilor -

dar are si elemente de modernitate, reliefand vocea narativa, care il va insoti constant, de-a lungul actiunii, pe cititor, interpretand si comentand evenimentele: "de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi." Reluarea firului narativ dupa prezentarea personajelor si a situatiei initiale se realizeaza prin interventia naratorului in istorie: "Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii".