Behaviorismul

Curent psihologic american initiat de John Watson in anul 1913 cand publica primul articol intitulat ,,Psihologia asa cum o vede un behaviorist", iar in 1924 cartea ,,Behaviorismul". Acest curent apare ca o reactie la introspectionism si isi propune sa cerceteze numai datele obiective ale comportamentului.

El se bazeaza pe raspunsurile unor intrebari referitoare la comportamentul omului si anume : cum se formeaza si ce este comportamentul ? acesta fiind in opinia lui Watson noul obiect de studiu al psihologiei, bazandu-se pe raportul stimul-reactie. In articolul sau Watson respinge teoria care afirma existenta constiintei ca fiind unica realitate psihologica. Comportamentul, a fost pus in locul constiintei care era considerata ca o fictiune, reactiile lui putandu-se masura, inregistra si observa. Nu trebuie sa se inteleaga faptul ca behaviorismul a renuntat total la psihologia constiintei, el ,, i-a ingustat foarte mult sfera" (Golu M., 2002, p.23). Aceste schimbari aparute sunt legate de prelungirea

cercetarilor fiziologice dar si de teoria evolutiei speciilor a lui Charles Darwin. Principiul lui Watson fiind acela de a studia omul cu aceleasi metode obiective ca cele utilizate pentru animal, observatia obiectiva fiind aplicata variabilelor amintite mai sus (stimuli - reactie). Se stie ca orice organism poate fi cunoscut din punct de vedere obiectiv numai prin comportamentul sau. In limba engleza cuvantul ,behaviour" inseamna comportament. De aici vine denumirea de bahaviorism.

Acest mare curent apeleaza la insemnarile, lui I.P.Pavlov, despre neurofiziologie acordand importanta refluxului instrumental.
Prin studiul experimental s-a dovedit ca si aspectele subiective au un rol de reglare a comportamentului si conduitei. Behaviorismul a dus la aparitia unor legi particulare si fundamentale specifice intregului domeniu psihocomportamental. Unele fenomene psihice precum gandirea, memoria, etc. nu au putut fi negate.

Studiul activitatilor subiective cat si cel al activitatilor obiective da nastere NEOBEHAVIORSMULUI (Clark Hull, Edward Tolman). Reprezentantii acestor orientari considera omul ca fiind un animal care de deosebeste de celelalte prin anumite tipuri de comportament. Schema stimul-reactie poate fi analizata si din punct de vedere al predictibilitatii astfel : avand un stimul avem si o reactie dar si daca avem o reactie putem sa cunostem stimulul care a determinat-o.

In opinia mai multor cercetatori exista ,,trei clase de organizari comportamentale" (Zlate M., 2000, p.93) sau reactii care pot fi viscerale, musculare (motorii) si laringeale. Se sustine teoria ca cele trei reactii se dezvolta pe parcursul vietii individului formandu-se astfel personalitatea.

Omul o data ce s-a format este mai greu de schimbat. Watson credea ca prin observare si descriere avea control total asupra comportamentului.
Oamenii au fost atrasi de behaviorism pentru faptul ca se baza pe fapte observabile care se puteau masura, era o psihologie a obiectului. Aici omul poate fi studiat in conditii firesti, normale, are de-a face cu o stiinta concreta care este indiscutabila. Ca o completare la conceptia lui J.Watson, starile subiective au fost denumite variabile intermediare, acestea fiind ,,ceva" intre stimul si reactie. In opinia lui Watson ce nu apartinea nici unuia din variabile trebuia eliminat.

Neobehaviorismul introduce noi modificari. Incepand din anul 1930 intervin corecturi majore in structura de baza a behaviorismului. Se accepta mecanismele sistemului nervos, intre stimul si reactie se introduc variabile intermediare ca ereditatea, varsta, experienta anterioara, gandirea, etc.

Cunoasterea psihologica s-a deplasat spre descoperirea de noi legi si teorii mai realiste, se propune o abordare psihologica prin care sa se uneasca diferite domenii de activitate. Ca o definitie a comportamentului putem sa il asociem cu un ansamblu al reactiilor si actiunilor exterioare ale individului care pot fi direct observate si masurate.

Procesele care se produc in interiorul nostru si nu pot fi observate direct interactioneaza cu manifestarile exterioare in sensul ca orice comportament extern are o cauza interna. Psihologia trebuie sa tina cont de trasaturile, nivelul si modul particular al constructiei psihice pentru fiecare individ in parte.

Alti cercetatori argumenteaza acceptiunea etologica, fiziologica, psihosociala, semiologica a comportamentului. Behaviorismul ca fiind, in orice varianta a sa ,,inima psihologiei americane a secolului XX" scriau doi autori francezi Parot si Richelle, 1995, p.139 (Zlate M., 2000, p.98). Pentru viitorul behaviorismului apar controverse intre studiile si rezultatele cercetarilor empirice si ale cercetarilor teoretice.