Bilantul functional

Bilantul functional
Bilanţul funcţional stă la baza echilibrului financiar şi a “solidităţii structurale” a întreprinderii. Din punct de vedere structural, resursele respectiv nevoile (utilizările) cuprind:
• resurse
- stabile (durabile peste un an);
- datorii ale ciclului de exploatare (pasiv circulant pe termen scurt, sub un an);
• utilizări (nevoi):
- active stabile (durabile, investiţii peste un an);
- active circulante (bunuri şi creanţe legate de ciclul de exploatare, sub un an).

Bilantul functional
Se evidenţiază astfel două categorii de utilizări în activ (una independentă de ciclul de exploatare, iar cealaltă legată direct de acesta) şi două categorii de resurse în pasiv (una fără legătură cu exploatarea, iar cealaltă generată de aceasta). Corelaţia dintre active şi stocurile de utilizări şi între pasive şi stocurile de resurse este următoarea :

Bilantul functional
• imobilizările necorporale, corporale şi financiare sunt “utilizări stabile”;
• activele circulante ale exploatării (stocuri, clienţi, alte creanţe) reprezintă “utilizări” sau “nevoi temporare de exploatare”;
• activele circulante care nu aparţin exploatării sunt “utilizări temporare” în afara exploatării;
• activele circulante foarte lichide (titluri de plasament) şi trezoreria sunt “utilizări temporare” ce aparţin trezoreriei;
• capitalurile proprii, datoriile pe termen mediu şi lung precum şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt “resurse stabile”;
• pasivele circulante ale exploatării (datorii faţă de furnizori, datorii sociale şi alte datorii), reprezintă “resurse temporare” de exploatare;
• pasivele circulante în afara exploatării sunt “resurse” în afara exploatării;
• creditele pe termen scurt şi soldurile creditoare ale conturilor curente la bănci sunt “resurse temporare” ale trezoreriei.

Bilantul functional
Concepţia funcţională a bilanţului are meritul de a oferi o imagine asupra modului de funcţionare economică a unei întreprinderi, punându-se astfel în evidenţă stocurile şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare . Analiza funcţională a bilanţului permite investigarea activităţii întreprinderii, pe cicluri de operaţiuni şi urmăreşte evidenţierea modalităţilor de finanţare a întreprinderii în vederea orientării acesteia în direcţia unei structuri optime de finanţare, reflectată prin evoluţia trezoreriei nete.

Bilantul functional
Conform concepţiei funcţionale întreprinderea este o entitate economică şi financiară care îndeplineşte anumite funcţii: de producţie sau exploatare, de repartiţie, de investire sau dezinvestire, de finanţare etc. Aşadar, în cadrul bilanţului funcţional operaţiile vor fi grupate pe cicluri şi anume:
• Ciclul de investiţii;
• Ciclul de finanţare;
• Ciclul de exploatare;
• Ciclul de trezorerie.

2.1.2. RETRATAREA BILANŢULUI CONTABIL ŞI CONSTRUIREA BILANŢULUI FUNCŢIONAL
Bilantul functional
Pornind de la bilanţul contabil prezentat în anexa nr.1, în construirea bilanţului funcţional (anexa nr. 2) s-au avut în vedere regrupări ale componentelor celui dintâi, după o anumită logică, urmând ca ulterior să se studieze relaţiile existente între ele, pe verticală şi orizontală. Studiul orizontal al bilanţului funcţional are la bază principiul ce caracterizează concepţia financiară, adică acela de afectare a resurselor la nevoile (utilizările) specifice.

Bilantul functional
Retratarea bilanţului are în vedere următoarele :
• eliminarea incidenţelor aspectelor juridice, incidenţelor aplicării legislaţiei fiscale, anumitor principii şi reguli de înregistrare contabilă care împiedică reflectarea situaţiei economice şi financiare reale a agentului economic;
• aplicarea principiului adecvării resurselor la nevoile specifice;
• urmărirea naturii elementelor de activ şi pasiv şi nu a lichidităţii şi exigibilităţii;
• urmărirea pasivelor sub aspectul resursei de finanţare şi nu de elemente rectificative ale unor active.

Bilantul functional
În anul 2003, utilizările stabile au depăşit resursele stabile cu 4.617.223 mii lei, ducând la un fond de rulment negativ. Acest lucru demonstrează că CN APDM SA Galaţi îşi finanţa cu greu utilizările stabile. Creditele pe termen scurt au dus la o creştere a dependenţei companiei faţă de bănci şi deci, la o creştere a riscului de insolvabilitate.

Bilantul functional
În anul 2004, situaţia s-a schimbat, având de această dată un fond de rulment pozitiv de la 10.308.517 mii lei, indicând faptul că societatea îşi poate acoperi integral imobilizările din resurse stabile şi, în plus, posibilitatea acoperirii unei părţi din nevoile de exploatare. Creşterea fondului de rulment la 10.308.517 mii lei în anul 2004 se apreciază pozitiv; ea denotă o creştere a disponibilizării de resurse pentru acoperirea financiară a activelor circulante.