Bogdan Petriceicu Hasdeu- scriitor savant

Prin multimile de expresii ale unui temperament exploziv, cum putem vedea si in citatul "Incat priveste coloritu ... cand inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bataile pulsului ", care nu prezinta ideile sale ciocnindu-se sau alaturandu-se, numai dupa ce s-au infruntat si s-au contrazis, se gaseste din cand in cand cate un cap de caracter. De exemplu cum ar fi acela a lui Ioan-voda:

"Eroul nostru, scrie Hasdeu, avea niste ochi mici si negri, in cari se rasfrangeau cu o deosebita energie si rapeziciune toate pasiunile si toate miscarile sufletului: in momente de multumire prin espresiunea cea mai simpatica, in momente de mania se impleteau de sange, fulgerand din umbra unor stufoase sprancene ce se imbinau, zburlite prin convulsiva actiune a nervilor".

Problema portretului il preocupa mult pe Hasdeu in aceeasi vreme. El cauta echivalentele din exterior si interior si-l aduce sa apropie chipul unor oameni atat de deosebiti ca fire si ca rost al vietii, cum a fost Vlad Tepes, Cesare Borgia si William Shakespeare.
Referitor la ce am scris putin mai sus, Tudor Vianu ne prezinta, ceea ce ne intereseaza cu adevarat, intuitia portretistului artist, care ne-o arata, printr-un citat, in chipul lui Tepes-voda:

"aste pleoape atat de masive, aste unghiuri interioare atat de ascutite in directia nasului, asta privire atat de tintita ca si cand ar voi a strabate in fundul inimilor, aste viclene zbarcituri de la coada ochilor, asta lumina atat de umeda si iesita afara ca ochiul sarpelui..."(Filozofia portretului lui Tepes, in Scrieri, ed. Mircea Eliade )