Brancusi - Pasarea in spatiu

Multi cercetători au încercat să explice opera lui Brâncusi prin originea sculptorului: „ … această operă izvorăste din originea de tăran a sculptorului român si isi află explicatia spontană, pentru formele primordiale pe care si le asumă, în initierea sa în asceza tibetană '' (Walter Zanini, Tendintele sculpturii moderne).

Brâncusi a cunoscut legendele străbune românesti, miturile indiene vechi, mitologia greacă si eroii săi.Acestea au avut, în creatia sa, rezonante de conceptie, o influentă afectivă si imaginativă l-au determinat să gândească la caracterul universal al originii lucrurilor.

Principalele teme, susceptibile a fi găsite în miturile si legendele străbune, pot fi rezumate la câteva: originea Lumii, mitul păsării si al ascensiunii, tema dragostei si a fertilitătii, mitul mortii si al somnului, mitul centrului Limii, apoi cele apartinând direct mitologiei: Himera, Cariatida, Laocoon, Leda, Ulise, Prometeu, Narcis, Adam, Eva, sau cele românesti: Cocosul salutând Soarele, Poarta străbună, Scaunul, Masa, Vrăjitoarea.

Interpretarea, de către Brâncusi, a surselor arhetipale, a miturilor, mitologiei si a legendelor, nu a fost rezultatul unui proces mistic, ori a preluării dogmelor religioase, ci a parcurs un proces de eliberare si distantare de caracterele dogmatice si religioase traditionale, prin refuzul credintei si căutarea modelelor arhetipale.Pornind de la surse, Brâncusi a urmărit să imprime lucrărilor sale sensuri umane contemporane în forme plastice moderne.

Desprinderea de dogmele în care erau închistate miturile si legendele i-au asigurat libertatea de creatie, originalitatea si forta imaginatiei.