Bubico - comentariul schitei

Trimis la data: 2004-05-09
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 8.51 / 10
Downloads: 7543
Autor: Irina
Dimensiune: 6kb
Voturi: 423
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
"Bubico - comentariul schitei"
Adevărate capodopere actoriceşti realizează personajul Caragiale în "Bubico" şi în "La hanul lui Mânjoală". Deşi sunt două proze diferite, şi ca specii şi ca identitate a imaginarului, ele se aseamănă prin rolul fundamental jucat în construcţia epică de cel care preferă să se urce pe scenă ca interpret şi eventual regizor.
"Bubico - comentariul schitei"
"Bubico - comentariul schitei"
Partitura interpretată e diferită, aşa cum diferite sunt spaţiul epic şi finalitatea mesajului.

"Bubico - comentariul schitei"
În "Bubico", el experimentează una din ideile teoretice foarte dragi şi anume, aceea prin care acorda gestului, mimicii, ochilor o importanţă capitală în actul comunicării.

"Bubico - comentariul schitei"
"Un tic, un nume potrivit sau un gest valorează mai mult decât o pagină întreagă de descrieri", îi spunea fiicei sale, iar într-un articol consacrat lui Ion Brezeanu opţiunea îi apărea şi mai tranşantă: "În teatru, ca şi în lume, vorbele constituiesc numai o parte a existenţei...

"Bubico - comentariul schitei"
În viaţă, de zece ori mai mare rol au ochii şi sprâncenele decât gura; vorbele fără ochi au prea puţină căldură ochii fără vorbe pot spune multe. Şi nu numai ochii şi sprâncenele pot fi mai elocvente decât gura. Orice mişcare poate spune mai mult decât tirade întregi".

"Bubico - comentariul schitei"
Este ceea ce face în schiţa amintită. În economia textului, participarea la dialog este redusă la minimum.

Replicile, atâtea câte apar, joacă un dublu rol: pe de o parte, ele acroşează dialogul dintre câine şi stăpâna sa, ori dintre ea şi povestitorul devenit personaj, pe de altă parte, stabilesc relaţia antitetică dintre ceea ce spune ori face şi ceea ce gândeşte Caragiale, adică acea relaţie generatoare de comic şi de suspans în coordonatele căreia se derulează întreaga întâmplare.

Formulările din gând construiesc un dialog sui-generis perceptibil doar pentru autor şi pentru cititor, acesta din urmă fiind cu discreţie invitat să devină spectator. Iată jocul perechilor de replici aparente:

" Bubico! zice cocoana... şezi mumos, mamă!
«Norocul meu gândesc eu să trăiesc bine!... lua-te-ar dracul de javră!»"
" Bubico zice cocoana şezi mumos, mamiţico!
«Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului!»"
" Să-i dea mamiţica lăptic băiatului? (...)
«Ah! suspin eu în adânc; lua-te-ar hengherul, Bubico!»"

Pe măsură ce ne apropiem de final, o singură dată mai apare un «Ah! Bubico (...) de capu-ţi!... vedea-te-aş mănuşi!», atunci când acesta începe să urle.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.