Budhismul - Teorii asupra inceputurilor

O elita intelectuala se straduia sa dea raspunsuri satisfacatoare marilor intrebari privind conceptia despre lume, despre viata, despre moarte, despre om si despre destinul sau...In opinia unor brahmani [2], soarta fericita sau nefericita a omului este legata in mod indisolubil de oficierea amanuntita a riturilor.

Shramana [3] se recrutau din toate castele si alcatuiau o societate marginala, temuta si in acelasi timp respectata, cu opinii dintre cele mai ciudate si mai diverse, adoptand uneori un comportament nu prea ortodox. Ei acordau o importanta capitala valorii morale a faptei, desi, in conceptia unora, doar intamplarea domina destinul. Toti aveau in comun aceeasi preocupare: sa inteleaga mecanismul transmigrarii fiintelor, pentru a putea descoperi o eventuala cale de eliberare.

Pe atunci, numeroase scoli presupuneau coexistenta unei parti materiale trecatoare si a unui principiu personal si etern in om, pe care il considerau elementul transmigrant. Eliberarea era conceputa ca o unire a principiului personal cu divinul, cu care este identic.Deci in acest mediu abundent, a carui diversitate explica o anumita eterogenitate a budismului dar si bogatia sa, se vor desfasura predicile lui Buddha.

La originea aceste traditii se afla un om. Este firesc sa se insiste asupra caracterului profund uman al budismului la originea sa. Istoricitatea acestui om exceptional, contestata un timp, este astazi recunoscuta. Fara indoiala ca datele sale exacte nu vor fi niciodata cunoscute cu certitudine. Toti sunt insa de acord sa situeze existenta si predicile sale in secolul al V-lea inainte de Christos [4].

In pofida zeului cucernic al unor naratori succesivi, care a transformat biografia lui Buddha intr-o adevarata "legenda de aur", mai este inca posibila reconstituirea marilor etape ale vietii celui care, dupa 547 de existente anterioare, animale, umane sau de alte feluri, in care s-a dedicat practicarii virtutilor si acumularii unor fapte meritorii, hotaraste sa se manifeste pentru ultima data, manat de compasiune fata de fapturile aflate in suferinta pe taramul Indiei.

Nascut print, intr-un mic regat nepalez, Terai, in sanul unei familii bogate, copilul, care se pare ca manifestase calitati iesite din comun, primeste numele personal Siddhartha, daca nu cumva, asa cum considera unii autori, nu este vorba de un titlu, in care caz numele sau personal ar ramane necunoscut. Numele sau de familie era Gautama. Tineretea lui a fost cea obisnuita pentru un tanar nobil din epoca sa: viata indestulata, studii, casatorie...

In jurul varstei de 30 de ani, cand, se spune, urma sa devina tata, descopera prin intermediul a patru intalniri, mai intai suferintele ce-i apasa pe oameni: batranetea, boala, moartea, apoi o cale spre speranta unei eliberari, prin imaginea senina a unui calugar care traieste in sihastrie.