Budismul - religie istorica

Sinele omului este etern sau de durata limitata? Lumea si sinele sunt cauzate de o alta fiinta , sau sunt produse fara o cauza? Spiritul uman poate dobandi anumite cunostinte, sau prudenta pretinde ca nici o opinie sa nu fie socotita valabila? Sinele continua dupa moarte? Si, daca exista, ramane constient sau incostient? Prevazut cu o forma sau lipsit de forma? Finit sau infinit? Ori sinele, dupa moarte, este distrus complet, ca si trupul?

La aceste intrebari, Siddarta Gaautama, Buddha, va da un raspuns original. Daca el pastreaza notiunile vedice de karma si samsara , refuza cu energie pe aceea de atman :pentru el, nu exista Sine, nici in plan individual, nici in plan universal; s-a facut deci identificarea Atman-Brahman instruita de Upanishade. Aceasta doctrina anatta este intru totul fundamentala si specifica budismului.

Pe de alta parte, Buddha refuza nu mai putin energic sa raspunda la intrebarile referitoare la lume, la originea ei, la caracterul ei finit sau infinit, etern sau efemer: dupa el, aceste intrebari sunt plicticoase, intrucat raspunsurile care pot fi date nu elibereaza nicicum omul de suferinta.

Ori, acesta este raul de care omul tanjeste sa fie eliberat, si in mod urgent; toata originalitatea lui Buddha consta in formularea unui diagnostic privind originea suferintei, in a arata posibilitatea de a-i suprima cauza si in a arata calea care trebuie urmata pentru suprimarea efectiva a acestei cauze pentru a obtine incetarea suferintei, care este echivalentul intrarii in Nirvana. Acest mesaj este clar formulat in juramantul de la Benares sub forma celor Patru Nobile Adevaruri.

Timp de circa patruzeci si cinci de ani, Buddha predica cu succes aceasta doctrina; numarul discipolilor sai , atat calugari cat si laici, creste cu repeziciune iar la moartea sa Calea budica apare nu doar ca o miscare heterodoxa si subversiva prin raportare la hinduism, dar chiar reprezentand o religie net distincta, urmata de o comunitate numeroasa si infloritoare.
Divinitati si mantuire in budism

Locul si importanta divinitatilor sunt absolut secundare: relativizarea fiintelor divine sau celeste este o consecinta a contestarii radicale a divinului proprie budismului. Cosmologia foarte supla a budismului i-a permis totusi sa faca un amplu spatiu fiintelor a caror divinitate consta in a beneficia de o natura superioara celei a omului si a locui intr-o locuinta celesta: a putut astfel sa asimileze cu usurinta diferitele divinitati apartinand traditiilor religioase autohtone ale tarilor in care s-a implantat. Insa aceste divinitati nu pot practic nimic pentru salvarea omului intrucat ele apartin ordinei fenomenale si au ele insele nevoie de a fi echilibrate de lantul renasterii pentru a acceda la Nirvana.