Calimara cu cerneala de Madeleine Davidzon

Trimis la data: 2013-12-05
Materia: Diverse
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 9.91 / 10
Downloads: 0
Autor: Pisica irina
Dimensiune: 15kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ma aflam la masa mea de scris, dar povestirea la care lucram, nu vroia sa se lege cu nici-un chip. Fiecare pagina care mi se parea finisata, dupa ce o reciteam, o aruncam la gunoi. Cosul era plin cu astfel de cocoloase, in timp ce foi scrise pe birou, mai ramasesera doua sau trei. Mi-am spus ca in felul acesta imi pierd vremea degeaba si am inchis stiloul. Din nebagare de seama, am lovit calimara, care imediat a inecat intr-o mare albastra cele cateva foi scrise cu truda. Furios, am inceput sa strang cu servetele, sugativa si tot ce-mi statea la indemana, lichidul care se imprastia cu repeziciune, cand am zarit un omulet mic mititel, aparut din calimara rasturnata, pe postavul ros al mesei. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor, iar cand l-am auzit vorbind, am fost gata s-o iau la fuga.
-Stai nu pleca! mi-a spus piticul. Nu sunt o aratare si nici vrajitor nu sunt. Sunt muza ta.-Muza? am intrebat razand. Eu credeam ca o muza arata altfel. Sa-ti spun drept, mi te inchipuiam cu o fata de artista holiudiana, cu o tinuta de clasa. Si cand colo!.. -N-ai gresit prea mult, imi raspunse omuletul imperturbabil. Eu sunt numai ajutorul Muzei Calimara cu cerneala.

-N-am stiut ca o muza are nevoie de ajutoare, am remarcat ironic.
-Ba, bine ca nu! Asta de cand se scrie atata literatura. Inainte, doar cei dotati cu harul divin, indrazneau sa ia condeiul in mana, dar acum fiecare al doilea pamantean, are ceva de scris. Si numai ce-i auzii ca se intituleaza poeti, dramaturgi, sau critici literari. Cum sa faca fata bietele muze, la aceasta avalansa de hartie? Noi, fapturi mititele, ne strecura, in pixuri si calimari, ajutand cat ne tin puterile.

-Serios! am spus eu, chiar cat va tin puterile. Abia acum m-am lamurit de ce nuvela mea e atat de "inspirata".
-Ma invinovatesti degeaba, a raspuns omuletul fara sa se tulbure. Te-ai gandit vreodata, cand iti venea chef sa scrii, ca eu trebuie sa ma prezint imediat la datorie. Ca poate tocmai atunci mancam, sau dormeam (caci eu sufar de insomnii) sau pur si simplu vroiam sa ma odihnesc si eu ca omul? Te-ai gandit la cate prostii ma obligi sa fiu partas, cand, cica nu iti canta pana? Si atunci cine-i vinovatul, daca nu tot eu?
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.