Camil Petrescu - Suflete tari

Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind cea a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, nelinistite, clocotitoare de idei, sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului. Si cum in viata concreta absolutul nu poate fi atins, cei mai multi dintre ei sfarsesc tragic. Camil Petrescu este un autor analitic atat in roman, cat si in teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la stadiul de teorie, traind in lumea ideilor pure, imposibil de aplicat in realitatea concreta

Drama "Suflete tari" de Camil Petrescu a avut premiera in anul 1922, la Teatrul National din Bucuresti, dar a fost publicata abia in 1925.
Titlul piesei"Suflete tari" situeaza conflictul dramei lui Camil Petrescu la nivelul constiintei personajelor, care nu sunt caractere cu trasaturi morale traditionale, ci personalitati puternice, adevarate "suflete tari", pentru care optiunile sunt irevocabile. Ioana Boiu si Andrei Pietraru apartin unor clase sociale diferite, antagonice, fiecare dintre eroi fiind dominat de conceptii inflexibile.

Ioana, tributara prejudecatilor de casta, mandra, inaccesibila, de o distinctie strivitoare, "dispretuieste bucuriile marunte ale celor din jurul ei". In opozitie, Andrei Pietraru, total lipsit de prejudecati, este insetat de o "dragoste in stare pura", absoluta, dominat de un orgoliu exagerat , care-1 conduce spre eroarea ca poate trece peste barierele sociale . "Suflete tari" sunt si boierul aristocrat Matei Boiu Dorcani si taranul Culai Darie, eroi rigizi, incapabili de a avea dileme, convinsi ca cele doua clase sociale nu se pot intersecta fara consecinte fatale.

Fiecare personaj isi urmareste idealul cu perseverenta si este gata sa faca orice sacrificiu pentru a-l atinge. Metafora titlului desemneaza puterea morala a personajelor, taria de caracter a acestora si orgoliul omului superior pentru care nu exista abatere de la ideal.
Tema este reprezentata de drama intelectualului atins de himera iubirii absolute, care intra in conflict cu sine si cu ceilalti, fiindu-i imposibil sa se adapteze la conditiile reale de viata. Conflictul dramatic se construieste pe drama de constiinta a lui Andrei Pietraru si provine din conflictul dintre dintre idealul sau de iubire si concretul existentei.