Cantitativ si calitativ in stiintele socio-umane

Acelasi sociolog mentioneaza cu claritate ca nu exista realitate sociala numai calitativa, dupa cum nu exista realitate sociala numai cantitativa, cele doua elemente presupunandu-se reciproc. Ideea de a cuantifica unele dintre metodele sociologiei, adica de a introduce masurarea, a fost una benefica si va continua sa ramana asa daca se vor respecte doua conditii: 1)a nu se parasi metodele calitative; 2) aplicarea metodelor cantitative sa aiba loc atunci cand se obtin rezultate reale, nu formale. Acest rationament este argumentat prin aceea ca o corelatie sau un calcul de covarianta nu asigura prin ele insele adevarul sociologic, ci numai in masura in care faptele cuprinse in ele sunt reale (T.Herseni, Sociologie, 1982, pp.196-197).

Ca orientare metodologica abordarea cantitativa se plaseaza pe pozitia pozitivismului, care este modelul de cercetare in stiintele naturii, chiar A.Comte oferind termenului de sociologie alternativa lingvistica de fizica sociala, militand pentru trecerea studiului societatii sub semnul studiului pozitiv (exact) al faptului, cu ajutorul unor metode identice sau analoage celor din stiintele naturii, pentru a se trece de la speculatia despre om si societate la cercetarea efectiva.

La inregistrare, numarare si masurare. Pe de alta parte au existat voci precum cea a lui W.Dilthey care s-au opus unei astfel de abordari, insistand pe deosebirea de esenta dintre stiintele naturii si stiintele culturii si ale spiritului. El a motivat aceasta deosebire prin aceea ca socio-culturalul si istoria sunt produsul subiectivitatii umane, al motivatiilor si intentiilor lor. De aceea cunoasterea sociumanului nu se poate face din exterior, obiectiv, ci de pe baze interioare, cele ale subiectivitatii umane care sta in spatele faptelor, fenomenelor si proceselor ce compun realitatea sociala. In acest fel a aparut si opozitia dintre comprehensiune (intelegere) si explicatie.

In cadrul explicatiei, plasata pe pozitiile pozitivismului, deci a abordarii cantitative, se lucreaza cu scheme cauzale, metode statistice, se determina influentele unor fenomene asupra altora prin luarea in considerare a unor variabile independente si altele dependente. In cadrul comprehensiunii, plasata pe pozitiile fenomenologiei, deci a abordarii calitative, se mizeaza pe subiectivitatea umana, se face ale la intuitie si empatie (P.Ilut, Abordarea calitativa a socioumanului, 1997, pp.40-41).Multi autori din literatura de specialitate, atat din strainatate cat si din tara noastra, au realizat adevarate tablouri comparative privitor la cercetarile de tip cantitativ si calitativ evidentiind diferentele care apar intre ele, dar si anumite asemanari.

Diferente intre abordarile de tip cantitativ si calitativ :
1.Cercetarile cantitative sunt plasate epistemologic pe pozitia pozitivist-explicativa, in timp ce abordarile calitative pe o pozitie fenomenologico-comprehensiva (fenomenologie = curent filosofic ce studiaza fenomenele constiintei sau sufletesti prin prisma orientarii si a continutului lor, facand abstractie de omul real, activitatea lui psihica si de mediul social, vezi D.Unguras, A,Staicu, Dictionar filosofic, 1994, p.67). Cu alte cuvinte cercetarile cantitative au o abordare asemanatoare stiintelor naturale, iar cele calitative o abordare etnologica si a comunicarii. 2.In cercetarea cantitativa cuvintele cheie sunt cele de control si de intindere (nivel macrosocial, global, formal). In cele calitative ele sunt comprehensiune si profunzime (microsocial, local, contextual);