Caracterizarea lui Damian Cristisor din Negustor Lipscan

Damian Cristisor este un personaj principal, individual si pozitiv al povestirii. Acesta este un negustor lipscan, ce poposeste intr-o seara la hanul Ancutei.Din caracterizarea indirecta, din felul sau dea vorbi, reiese ca era un om placut, vessel: " rosti cu voie-buna". Naratorul prezinta direct trasaturi ale portretului fizic: "un barbat cu caciula si giubea. Barba-i era astamparata si rotunjita de foarfece ; radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit. ".

Din reactiile pe care le starneste in sufletele celorlalte personaje, prin caracterizarea indirecta, deducem ca era un om calduros, carismatic: "glasul ii crescu si scazu cu desmierdari". Acesta este caracterizat si direct de catre celelalte personaje: "om caruia ii plac povestile", "omul care rade [...] din cea dintaia clipa cand te-a vazut [...] se va arata pururea blajin si cu prietenie".

Din felul in care el se prezinta, prin caracterizarea indirecta reiese ca era un om modest ("va rog sa ma socotiti ca cel mai umil rob al domniilor voastre") si responsabil("mai intai insa [...] sa vad de hrana vitelor s-a oamenilor"). E credincios, trasatura ce rezulta din caracterizarea indirecta si din cuvintele acestuia: "ziua nasterii mele a vrut Dumnezeu sa fie 18 iulie." Supus , el marturiseste ca aduce marfa de la Lipsca. Naratorul il caracterizeaa direct, ca fiind "vesel si prietenos" si bun tovaras.