Caracterizarea lui Harap Alb

Harap Alb, este unul dintre cei trei feciori de crai, care este curajos si indemanatic, un fel de Fat Frumos, insa unul care ramane uman si se plange constant de greutatea probelor la care acesta este supus.
Semnificatia numelui reiese din momentul in care el este pacalit de span si inchis in fantana pentru ai jura credinta pana cand el va muri si invia din nou. Numele "Harap" inseamna sluga neagra, albul vine ca o incercare de a atenua conotatiile negrului de aici rezultand numele de Harap Alb, fiinta perfecta care imbina albul si negrul, binele si raul, pozitivul si negativul.

Faptele eroului raman la limita umanului, probele care depasesc limita umanului sunt duse la capat de prietenii care sunt inzestrati cu puteri supranaturale. Padurea in care Harap Alb se pierde reprezinta lumea necunoscuta a acestuia iar in acest loc el face si prima greseala, netinand cont de sfatul primit din partea tatalui de a se feri de omul span. Cuminte si ascultator de felul lui, nesocotind aceasta restrictie ii pune in pericol integritatea si viata acestuia.

Din cauza lipsei de experienta, mezinul craiului devine sluga spanului, din postura de fiu de crai. Acesta trebuie sa poarte numele de Harap Alb, trebuie sa ii jure credinta si loialitate stapanului sau. Cinstit fiind Harap Alb nu-l tradeaza pe span, desi un om rau ca el ar merita lucrul acesta.

Corectitudinea lui se dovedeste in primul set de probe de la curtea imparatului verde, in care el se intorcea spre imparatia acestuia cu pielea si capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului stralucea" atat de tare, incat multi crai si imparati il rugara sa-i "deie banaret cat a cere el, altul sa-i deie fata si jumatate din imparatie, altul sa-i deie fata si imparatia intreaga", dar Harap-Alb si-a urmat calea fara sa clipeasca, ducand bogatia intreaga stapanului. O singura data a ezitat acesta, atunci cand, indragostindu-se de fata imparatului Ros, "mai nu-i venea s-o duca" spanului.