Caracterizarea personajelor din Moara cu noroc de Ioan Slavici

Trimis la data: 2008-01-25
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 7.69 / 10
Downloads: 21
Autor: Dobrica Mariana
Dimensiune: 13kb
Voturi: 342
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Noutatea şi valoarea deosebită a nuvelei “Moara cu noroc”constă în realizarea personajelor, în analiza psihologică mânuită cu atâta măiestrie încât justifică apropierea de Dostoievski (Călinecu). Mijloacele de investigaţie sufletească sunt cele obişnuite, clasice. Analiza porneşte, de obicei, de la descrierea generală a stărilor psihice ajungând treptat la observaţii de mare fineţe.
Slavici a creat în Ghiţă cel mai complex personaj din nuvelistica sa, prin zugrăvirea, pe multiple planuri, a conflictului dintre fondul uman cinstit şi dorinţa de a face avere prin concesii, într-o lume a cărei lege era suprimarea oricăror sentimente de umanitate. Prin acest personaj, autorul a ilustrat cu o artă desăvârşită consecinţele distrugătoare ale setei de înavuţire.

Ghiţă concentrează în devenirea sa înteaga problematică a operei, ce stă sub semnul unei idei morale. Nuvela se deschide, astfel, cu replica bătrânei, mama Anei: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.” Drumul parcurs de Ghiţă se abate de la acest adevăr fundamental, înaintând inevitabil spre un sfârşit tagic.

”Drama lui Ghiţă este analizată magistral”, notează G. Călinescu, şi se dezvăluie treptat prin faptele şi gândurile lui, din constatările şi opiniile celorlalte personaje. Nemulţumit de condiţia sa socială şi aspirând firesc spre bunăstare, Ghiţă îşi convinge familia să se mute pentru o perioadă la cârciuma de la întretăierea drumurilor.

Meseriaş bun şi harnic, om blând şi “cumsecade”, ce trudea pentru fericirea Anei şi a copiilor, Ghiţă, de când s-au mutat la Moara cu noroc, “era mereu aşezat şi pus pe gânduri, se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca înainte”. Înţelegerea cu Lică Sămădăul învinge bunătatea sa, iar sentimentul de protecţie familială şi dorinţa de a părăsi locurile acestea blestemate se confruntă cu ispita irezistibilă de îmbogăţire.

Deşi la prima întâlnire cu “stăpânul acestor locuri” încearcă să fie autoritar şi dârz în faţa lui, să reziste demn la propunerile nelegiuite ale lui Lică, în curând este copleşit de forţa acestuia şi, în consecinţă, acceptă să-i fie părtaş. Din acest moment, eroul ni se dezvăluie din mai multe perspective: viaţa lui exterioară (relaţiile familiale, activitatea de la Moara cu noroc, prietenia cu Lică) este subordonată şi determinată de viaţa interioară.

Acţiunile, gesturile şi atitudinile lui trădează starea de nesiguranţă şi de incertitudine, de teamă şi suspiciune care s-a instalat din clipa în care a intrat în cârdăşie cu Lică.
Începe acum procesul de înstrăinare faţă de familie. El o îndeamnă pe Ana să joace cu Lică: “Joacă, muiere, parcă are să-ţi ia ceva din frumuseţe”, deşi “fierbea în el când îi vedea faţa străbătută de plăcerea jocului”.

Fire slabă, Ghiţă se lasă în voia întâmplărilor şi până la urmă găseşte că singura soluţie este “să pară om cinstit, dar să fie prieten şi cu Lică”.
Ghiţă începe să regrete existenţa familiei: “întâia oară în viaţa lui ar fi voit să n-aibă nevastă şi copii”. El refuză să mai dea lămuriri soacrei sale despre “afacerile” lui Lică, priveşte la soţie cu înduioşare, dar rece, “îi era parcă n-a mai văzut-o demult şi parcă îi era să se despartă de dânsa”.

În prima etapă a transformării personajului, asistăm la o permanentă confruntare între fondul cinstit al lui Ghiţă şi ispita îmbogăţirii. Suflet complex şi oscilant în acelaşi timp, este sfâşiat de tendinţe şi trăiri contradictorii. Vrea să plece de la Moara cu noroc, renunţă apoi, şi revine la hotărâre, ascunde adevărul relaţiilor cu Lică.

Autoreproşurile, remuşcările sincere şi dureroase izvorăsc din fondul său de umanitate, nealterat încă: ”Iartă-mă, Ano! zise el. Iartă-mă cel puţin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului…” În altă împrejurare, sărutând pe unul din copii, le zise: “Sărmanilor mei copii, voi nu mai aveţi, cum avuseseră părinţii voştri, un tată om cinstit. Tatăl vostru e un ticălos.”
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.