Caracterizarea personajului Gavrilescu din nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade

Trimis la data: 2009-09-16
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 7.78 / 10
Downloads: 1993
Autor: Anuta Mihai
Dimensiune: 15kb
Voturi: 64
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Fantasticul lui Eliade transfigureaza artistic ideile prozatorului-eseist, cum ar fi: tentatia mitului, hierofania, dialectica sacru-profan, moartea ca initiere. "In toate povestirile mele - spune prozatorul - naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ca sa dezvaluie, in mod progresiv, fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana." Caracteristicile artistice ale acestui tip de proza sunt profunzimea textului, nivelul expresivitatii, categoria fantasticului, reprezentat ca o consecinta a incapacitatii omului modern de a gandi mitic, si categoria personajelor, formata din initiati si multi alti profani, evoluand intr-o existenta fara sfarsit, in care misterul este metafora cortinei .
Raportandu-i permanent la timpul istoriei, al memoriei si al sacralitatii, Eliade isi scoate eroii din durata profana si ii proiecteaza in mitologie, restituindu-i, astfel, esentei lor zeesti. Eugen Simion, sustine, de altfel, faptul ca tocmai personajele care traiesc exclusiv in planul ratiunii practice si care se indoiesc de existenta miticului, au rolul central in naratiunea eliadesca: "prin unicitatea si violenta lor, ei devin agenti ai istoriei si, totodata, sunt factorii care trezesc miturile din somnul istoriei profane si le silesc sa se manifeste".

Facand parte din aceasta zona fantastica a prozei lui Eliade, nuvela "La tiganci" este o alegorie pe tema mortii, o calatorie clandestina a personajului intre real si ireal, intre viata si moarte, pendulare ilustrata, structural, printr-o succesiune de secvente impregnate de simboluri.Prezentarea imaginii personajului in cadrul operei
Cel ales sa parcurga acest itinerar este profesorul Gavrilescu, un ins a carui anonimitate este sugerata prin includerea in nume a atat de des intalnitului sufix "-escu".

Farmecul acestei nuvele se genereaza, pe de-o parte, din ambiguitatea provoacata de glisajul care se produce intermitent intre cele doua planuri.Sorin Alexandrescu considera cele opt episoade constituind nuvela ca fiind etape distincte ale aventurii lui Gavrilescu, perfect simetric organizate. Astfel, dupa un episod introductiv, plasat in lumea cotidiana, normala a lui Gavrilescu, urmeaza trei episoade la tiganci, apoi alte trei episoade in lumea exterioara, acum "anormala", dezorganizata, iar in final reintoarcerea la tiganci se continua cu plecarea definitiva "dincolo".

Gavrilescu penduleaza, dupa cum se poate vedea, intre real si ireal. Termenii externi ai secventelor numesc "intrarile" si "iesirile" dintr-un mod de existenta intr-altul.Realul, adica viata cotidiana, obisnuita, a lui Gavrilescu, se epuizeaza in primul episod, odata cu sosirea personajului in fata gradinii misterioase a tigancilor. Acesta "iese" din real pentru a "intra", in momentul urmator, intr-un ireal vremelnic, intermediar, diferit de cel prezentat in finalul nuvelei, care reprezinta "iesirea" definitiva din lumea terestra.

Realul reintalnit de Gavrilescu in tramvai si la intoarcerea sa acasa reprezinta o lume care a pastrat numai aparenta cotidianului, fiind plina de surprize si marcand instrainarea fatala a personajului. Toate cele patru faze ale aventurii lui Gavrilescu reprezinta momente ale itinerarului spiritual dintre viata si moarte, dintre profan si sacru, dintre lumea "de aici" si cea "de dincolo". Sorin Alexandrescu considera acest parcurs "o analiza de sensuri a fiecarui element epic", trimitandu-ne cu gandul spre o lectura cu cheie simbolica.

Incadrarea personajului in specificitatea eroilor din proza fantastica
Pe de cealalta parte, farmecul creatiei lui Eliade provine din indemanarea cu care este dirijata recuzita mitologica cu rol in simbolistica textului. Scriitorul combina si reinterpreteaza vechile mituri, personajele nuvelei ajungand sa fie purtatoare de semnificatii polivalente. Privind din perspectiva mitologiei antice si a alegoriei mortii, Eugen Simion atribuie o serie de valori simbolice personajelor: baba poate fi Cerberul care pazeste intrarea in Infern.

Luntrasul este identificat cu birjarul, fost dricar, care il conduce pe Gavrilescu "spre padure", asa cum luntrasul Charon calauzea sufletele mortilor din lumea vie, in lumea cealalta. Fetele pot fi considerate parcele, dar si moire, ursitoare, sau iele, ca in folclorul romanesc, rolul acestora fiind de a-l rupe pe Gavrilescu de conditia sa telurica, inferioara, de ratat si de a-i tese un alt destin, cel primordial, de creator.

Grecoaica, poate, ii aminteste de un spatiu cultural, evreica, de intelepciunea Cabalei, iar tiganca se infatiseaza sufletului artist sub forma ispitei senzualitatii. Hildegard si Elsa simbolizeaza iubirea spirituala si cea fizica, motiv pentru care, in timp ce existenta alaturi de Elsa l-a aruncat pe acesta in conditia de "modest profesor de pian", prezenta lui Hildegard il determina pe acesta sa se sustraga tuturor ratarilor si sa se reuneasca cu esenta sa, temporar ratacita intr-o existenta comuna, ratacire redata simbolic prin secventa labirintului.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.