Caracterizarea personajului Ion

"Durabilitatea operei de arta" este pentru Rebreanu "direct proportionala cu cantitatea de viata veritabila ce o cuprinde". Asupra a ceea ce reprezinta creatia lui Rebreanu fata de samanatorism si poporanism, Eugen Lovinescu afirma: "Formula lui "Ion"... e formula marilor construc-tii epice, pornind de la vechi si ajungand la cei moderni, formula romanului naturalist, a "Comediei uma-ne", de pilda, dar mai ales, formula epicei tolstoiene, formula ciclica a zugravirii, nu a unei portiuni de viata limitata...".

Romanul impresioneaza prin caracterul masiv al constructiei, prin suflul epopeic, prin pulsatia vietii precum si prin tipurile memorabile. Tema operei o constitue lupta taranului pentru pamant intr-o societate impartita in saraci si bogati si stapanita de mentalitatea sacului cu bani sau a intinderilor de pamant. Mesajul transmis e puternic incarcat etnic, dominanta fiind ideea ca setea mistuitoare de pa-mant duce, inevitabil, la dezintegrarea morala a individului.

Fundamentala, ca semnificatie, este metafora drumului prin care autorul ne introduce in spatiul unde se va petrece actiunea, ne scoate apoi din lumea fictiunii, unind drumul cartii cu drumul vietii insasi.
Intr-o imagine de ansamblu, de la inceputul operei Rebreanu cuprinde si schiteaza in linii sobre gruprurile sau figurile individuale care se vor aranja in conflict, lumea satului diferentiindu-se clar din punct de vedere social. Aici se contureaza conflictul dintre Ion, sarantocul din Pripas, si Vasile Baciu, unul dintre "bocotanii" satului; se dezvaluie framantarile flacaului penduland intre Ana si Florica, intre dorinta patimasa de pamant si iubire.