Caracterizarea personajului Toma Alimos

Haiducul este un iubitor de natura, in mijlocul careia traieste si cu care se infrateste ( "ca-mi sunt mie fratiori/ de poteri ascunzatori "). Cu toate acestea, el traieste dureros sentimentul singuratatii, deoarece, fire deschisa, sociabila si generoasa, duce dorul oamenilor, simte nevoia comunicarii cu semenii.

Aparitia vijelioasa a boierului Manea este vazuta de haiduc ca un prilej de a cinsti cu cineva o cupa cu vin. De aceea sincer, prietenos, ospitalier, ii raspunde boierului cu politetea omului bucuros de intalnirea cu un semen: "Multumescu-ti, frate Mane!".Cu calm si stapanire de sine, cu un puternic simt al realitatii, inclinat mai mult spre prietenie si intelegere decat spre cearta, el vrea sa inlature pricinile dusmaniei: "Ce-am vazut/ om mai vedea,/ Ce-am facut /Om judeca" si ii ofera frateste plosca : "Pan' atuncea, mai fartate,/ Da-ti mania la o parte/ Si bea ici pe jumatate/ Ca sa ne facem dreptate."

Corect si cinstit, crezandu-I si pe ceilalti oameni la fel, Toma este o clipa neatent, suficient pentru vicleanul Manea ca sa-l injunghie si sa fuga. Insufletit de un puternic spirit de dreptate, inzestrat cu o uimitoare tarie morala si stapanire de sine, isi leaga rana, il urmareste pe fugar si-l pedepseste, nu pentru a se razbuna, ci pentru a face dreptate in numele celor multi si asupriti pe care-I reprezinta. Astfel, haiducul isi apara propria-I demnitate in numele careia actioneaza. Fapta miseleasca a lui Manea a dezlantuit in sufletul generos al haiducului, ura fata de acesta, pe care si-o exprima direct: "Maneo, Maneo, fiara rea,/ Vitejia ti-e fuga...". Astfel, isi exprima dispretul fata de lasitatea boierului.

Pe cat de inversunate sunt dispretul si ura impotriva lui Manea, pe atat de puternice sunt sentimentele prieteniei si devotamentul sau fata de cal si fata de tovarasii de haiduciu: "Apoi, mari sa te duci/...pan' la Paltinii Trasniti,/ unde-s fratii popositi".Adevarata frumusete morala a haiducului se dezvaluie in momentul mortii. El este o fire sensibila, iubeste natura si frumosul, de aceea doreste sa fie inmormantat in mijlocul ei. Testamentul sau releva un suflet duios, capabil de iubire, caci intr-un astfel de moment, gandul sau se indreapta catre cei apropiati : catre fiinta iubita, Catre unul dintre fratii sai de voinicie si catre murgul care l-a slujit cu atata credinta.