Caracterizarea personajului principal din balada studiata

Subiectul baladei este simplu. Din expozitiune aflem ca intr-un tinut romanesc de o neasamuita frumusete, trei ciobanei coboara cu turmule la iernat. Hotararea baciului ungurean si celui vrancea de a-l omori pe cel moldovean reprezinta intriga. Desfasurarea actiunii consta in interventia oitei nazdravane, care isi avertizeaza stapanul asupra pericolului.

Raspunsul uimitor al ciobanului se constituie intr-un monolog amplu si impresionant, ce sintetizeaza sensurile adanci ale baladei si care reprezinta punctul culminant. Deznodamantul lipseste. Absenta acestuia se explica prin faptul ca accentul nu cade pe prezentarea dramei unui pastor, si pe sublinierea atitudinii omului din popor in fata tulburatoarelor probleme ale xistentei si pe evidentiereainaltelor sale trasaturi morale: demnitate, intelepciune, optimism, harnicie, dragoste de profesie si de natura, dragoste de viata, inteleapta seninatate in fata mortii, respect pentru traditie si pentru stramosi.

Autorul popular a intruchipat tot acest tezaur de gandire si de simtire romaneasca in figura pastorului moldovean, personajul principal al baladei. Imaginea acestuia se contureaza pe toata lungimea baladei, prin mijloace de caracterizare directe si indirecte, printr-o maiastra imbinare a modurilor de expunere si a genurilor literare.

Prin caracterizarea diricta,folosind descrierea, este realizat portretul fizic al ciobanului, vazut prin ochii inlacrimati ai mamei, care-si cauta cu disperae fiul. Frumusetea, gingasia si viguarea barbateasca a personajului sunt conturate printr-o serie de procedee artistice: epitete (“mandru ciobanel/ Tras print-un inel”); diminutive (“fetisoara”, “mustacioara”, “ochisori”); metafore ce reflecta stransa comuniune a omului cu natura inconjuratoare: (“spuma laptelui”, “spicul graului”, “pana corbului”).