Cartea, labirintul de nea si piramida

Cea de a doua interpretare, datorata lui Marin Mincu, se axeaza pe imaginea albinelor din Cezara, in care vede o alegorie a literelor. Interesante in sine, ambele interpretari ilustreaza obsesia textualista a identificarii unor motive care inscriu emblematic, prin mise en abime, textualitatea in text. Operatia aceasta, bazata pe un repertoriu de motive (metafore canonice ale textualitatii) se poate extinde si asupra altor sectoare ale operei eminesciene,

uneori chiar cu superioara indreptatire (ce imagine mai pregnanta pentru ingroparea autorului in propriu-i text s-ar putea propune decat aceea a "labirintului de nea" din adancurile marii inghetate in care viseaza sa se inece poetul din Odin si poetul?). Inteles astfel, jocul deconstructiei textualiste mi se pare totusi prea putin tentant, nu doar pentru ca interpretarea, ale carei concluzii sunt integral cuprinse in premisa metodologica, e un pariu cu miza previzibila si dinainte castigata, ci si pentru ca identificarea automata, spre pilda, a "firului" sau a "tesaturii" cu o metafora a textului e, in foarte multe situatii, o premisa falsa.

Firul Parcelor, tesatura ca emblema a destinului ("ursitei") din mentalitatea folclorica romaneasca (splendid ilustrata, de pilda, de Pavel Dan in Ursita, prin recurenta motivelor fir, tors, panza de paianjen etc.), sau, la polul opus (cel al gandirii stiintifice contemporane), lumea vazuta de Heisenberg, in Fizica si filosofie, "ca o complicata tesatura de evenimente, in care conexiuni de tip diferit alterneazaOe determinand astfel textura intregului" sunt doar cateva exemple in care eliminarea sensului ontologic al tesaturii si lectura textualista a motivului in discutie e aberanta.

Desi are toate caracteristicile unui derridean "text generalizat", "lumea-tesatura" a lui Heisenberg este o metafora gnoseologica incercand aproximarea unei noi viziuni ontologice, nu mai poate fi definit ca o realitate primara, ci doar ca punctul de interferenta al unei "tesaturi" de conexiuni. Textualismul este reflexul "local" al acestei noi ontologii, pe care o ignora totusi, voit sau inconstient. Interpretand ca "text" universul pur relational propus de filosofia contemporana a fizicii, cadem in domeniul gandirii metaforice, in cea mai pura traditie romantica, pentru ca "textul generalizat" nu mai e, in acest caz, decat substitutul "cartii lumii".

Exista insa in opera eminesciana un motiv obsedant, a carui recurenta forteaza cititorul la o optiune metodologica. Este vorba chiar de "carte", motiv din seria semantica text, scriere etc., inrudit la Eminescu si cu structura mental-imaginara a realitatii numita "poveste", motiv care permite cel putin doua abordari, diametral opuse: abordarea textualist-deconstructivista si abordarea de tip hermeneutic. Daca optam pentru o perspectiva critica textualist-deconstructivista (spre pilda, in linia scolii din Yale, orientata teoretic de filosofia poststructuralista a lui J. Derrida), cartea (structura inchisa) se dizolva in text - in textul continuu, descentrat, "textul general" care coincide, la limita, cu intregul domeniu al unei limbi.