Ceaiul

Ceaiul este o bautura produsa din fruzele uscate ale plantei Camelia sinensis. Compozitia chimica a ceaiului variaza in functie de recolta, conditii pedoclimatice si metoda de prelucrare. Ca si cofeina din cafea, theina continuta in ceai este un alcaloid care excita sistemul nervos central, facand sa dispara senzatia de oboseala. Frunzele tinere de ceai contin theina in cantitati mai mari decat cele mature si ceaiul obtinut din ele este de calitate superioara. Productia mondiala de ceai este estimata la circa 1,3 mil. t anual.

Planta de ceai, Camellia sinensis, cu toate varietatile sale, creste in circa 50 de tari, din Rusia in Argentina si din Brazilia in Mozambic. India, Sri Lanka, Kenia si China sunt tarile cele mai faimoase pentru productia de ceai. Produsul poate fi verde, negru sau alb, fermentat sau nu, afumat sau nu, cunoscand o gama deosebit de larga de tipuri. Ceaiul se poate obtine din muguri sau frunze, este format din frunze intregi sau doar franturi (in cazul acesta avand o calitate scazuta, ceea ce si face ca pliculetele de ceai sa fie mai ieftine decat produsul vandut in cutii), iar numarul de frunze de pe ramurelele culese (doua sau trei), precum si anotimpul recoltarii au si ele insemnatatea lor in stabilirea calitatii.

Arbustul de ceai este cunoscut datorita frunzelor sale din care se prepara ceaiul verde si ceaiul negru. Ceaiul este a doua bautura dupa apa pe plan mondial. Doar consumul de apa il depaseste pe cel de ceai, raportat la suprafata planetei. Se estimeaza ca se beau zilnic aproximativ 18-20 de miliarde de cesti de ceai. Cantitatea importata anual de Statele Unite ar ajunge pentru 2 zile, daca ne referim la intregul mapamond. Cei mai mari consumatori de ceai (pe cap de locuitor) sunt irlandezii. Productia mondiala de ceai este estimata la circa 1,3 milioane tone anual.

Istoric
Ceaiul a ajuns pentru prima data in Europa in anul 1610, adus de o companie comerciala olandeza. In 1636 a ajuns in Franta, in 1638 in Rusia si in 1657 in Germania. Olandezii au dus ceaiul in Anglia in 1650. Dar aici parerile sunt impartite. Conform informatiilor oficiale ale englezilor - East Indian Trade Company - ceaiul a fost adus in Anglia de comerciantii englezi in 1669, fiind cunoscut deja ( regele primise printre cadouri si ceai ), si dupa cum sustine un renumit filozof si iubitor de ceai - Samuel Johnson - in anul 1666, ceaiul era deja o bautura cunoscuta in Anglia.

Cea mai veche legenda despre descoperirea ceaiului e legata de imparatul chinez Shen Nung ( 2737-2697 i.C. ) "Imparatul Shen Nung, ca o precautie igienica, bea numai apa fiarta. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa, 24 ore din 24. Legenda spune ca, intr-o buna zi, imparatul intra in bucatarie sa bea apa si in acel moment un vant puternic aduse in incapere frunze si crengute din gradina. Nu se stie daca erau frunzele si crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucatariei, sau erau frunze si crengute din tufisurile de ceai salbatic ce cresteau in zona. Oricum acestea cazura in vasul cu apa clocotita.

In fata bucatarilor stupefiati, imparatul se apropie de vasul in care apa incepu sa-si schimbe culoarea si in acelasi timp emana o aroma necunoscuta. Imparatul a pus bucatarii sa guste, si vazand ca acestia au supravietuit, a gustat el insusi licoarea." Si astfel - spune legenda - era ceaiului incepu. Era anul 2700 i.C., aceasta fiind data in care s-a preparat primul ceai.

O alta legenda spune ca Bodhiharma, unul dintre calugarii care au intemeiat cultul zen, medita de cinci ani ca sa atinga "trezirea interioara" cand, slabind vigilenta, a adormit. Pentru a se pedepsi si pentru a ramane mereu cu ochii deschisi isi taie ploapele. In locul unde acestea cazura iesi in scurt timp o tulpina care se transforma in planta ceaiului.