Celulele epiteliale de la nivelul mucoasei gastrice si intestinale

Celulele epiteliale de la nivelul mucoasei gastrice si intestinale

Din aceste transformări rezultă chimul gastric. Stomacul are o formă de cimpoi şi prezintă anatomic şi histofiziologic trei regiuni: regiunea cardiei, în continuare cu esofagul, rudimentară la om, regiunea pilorică la trecerea în intestin şi regiunea fundică sau a corpului stomacului; stomacul are două margini: una concavă, cu traiect scurt, mica curbură, şi alta lungă, convexă, marea curbură.

Celulele epiteliale de la nivelul mucoasei gastrice si intestinale
Suprafaţa internă a stomacului este brăzdată de numeroase cute orientate de la cardia la pilor, anastomozate între ele, de grosimi variabile care constituie marele relief al stomacului.

Celulele epiteliale de la nivelul mucoasei gastrice si intestinale
Examenul cu lupa permite observarea unui mare număr de şanţuri circulare care delimitează ariile mamelonare sau gastrice, ce constituie relieful mic al stomacului. Pe suprafaţa ridicăturilor mamelonare se deschid numeroase orificii care reprezintă deschiderea criptelor gastrice.

Celulele epiteliale de la nivelul mucoasei gastrice si intestinale
Mucoasa – mucoasa stomacului contribuie alături de submucoasă la formarea reliefului gastric. De grosime variabilă, fiind mai groasă în regiunea fundică (5 mm) mucoasa este constituită dintr-un epiteliu şi un corion glandular.

Epiteliul, monostratificat înalt, în regiunea cardiei continuă brusc epiteliul esofagian, fiind înlocuit în regiunea pilorică cu cel intestinal. Din loc în loc epiteliul se înfundă în corion, fomând criptele gastrice, mai mici la nivelul corpului stomacului mai adânci la cardia şi foarte adânci la pilor; în fundul criptelor se deschid glandele gastrice care sunt de 3 feluri: glandele principale sau fundice, cardiale şi pilorice; la trecerea de la pilor la duoden se găsesc şi glande tubuloacinoase Brünner.

Cele mai numerose şi mai bine dezvoltate sunt glandele principale cuprinse în corionul mucoasei corpului stomacului care sunt glande tubulare simple sau ramificate, lungi ajungând până la musculara mucoasei şi se deschid câte 3 – 4 în fundul unei cripte gastrice.

Peretele glandei, este constituit din 4 feluri de celule:

• Celulele principale (adelomorfe, zimogene sau bazofile) sunt situate pe membrana bazală, mărginind lumenul glandei, mai numerose în porţiunea terminală. Produsul de secreţie se acumulează la polul apical sub formă de granule de pepsinogen care se eliberează din celulă prin dializă şi se transformă în pepsină la nivelul criptelor;

• Celulele parietale (marginale, acidofile sau delomorfe), sunt situate din loc în loc printre cele parietale fiind mai numeroase în corpul glandei; produsul lor de secreţie precursorii HCl se acumulează în celulă sub forma unor plaje, transformarea lor în HCl având loc la nivelul criptelor;

• Celule auxiliare (mucopeptice) situate în gâtul glandei sunt mici, secretă fermenţi cu acţiune asupra dipeptidelor şi mucus şi elaborează factorul intrinsec Castle;