Charles Baudelaire

Poezia lui Baudelaire in literatura franceza reprezinta un caz aparte, la fel si modul sau de viata a fost aparte, el face parte din categoria poetilor damnati. Imediat dupa nasterea lui, tatal sau care avea 62 de ani, moare, iar mama, care avea numai 28 de ani, se grabeste la numai un an de la moartea sotului sa se recasatoreasca cu un general, care ajunge ambasador al Frantei la Constantinopol. O seama de biografi pun pe seama diferentei mari de varsta dintre cei doi parinti ai lui ciudateniile care il faceau aparte de semenii sai.

La varsta de 17 ani, tatal sau vitreg cu care nu se intelegea defel, il imbarca pe un vapor spre Indii. El, diplomat, debarca pe insula Bourbon, de unde revine la Paris, la varsta de 18 ani ca sa-si revendice drepturile de proprietar al averii tatalui sau, insotit de o actrita mulatra, cu o morala cu totul indoielnica.
Se intoarce razvratit repetand un lucru pe care l-a spus si in copilarie,,m-ati alungat, m-ati aruncat in afara acestei perfectiuni in care ma pierdeam, m-ati condamnat la o existenta separata"- el toata viata va fi un singuratic.

Aceasta perioada fiind si epoca inceputurilor sale scriitoricesti; el este un poet al cautarilor continue, un poet al nemultumirii de sine, a conflictului dintre ratiune si inima, el se considera poet damnat, un om sortit sa nu cunoasca fericirea pe pamant. Dandysm-ul sau a fost in realitate o maniera de a protesta impotriva lumii contemporane, pe care o credea meschina. Se simtea bantuit de o furie de geniu, furtunile launtrice ii devastau sufletul, ii inspaimantau luciditatea cu care-si da seama de singuratatea ce-l coplesea, din mrejele careia nu stia cum sa scape.

Dupa revolutia din 1848, zece ani el traduce aproape in exclusivitate opera lui Edgar Alan Poe, despre care spunea ca I-a plagiat ideile, dar in acelasi timp se ocupa si de celebra sa carte Florile raului , care in prima editie cuprindea 100 de poezii. Aparitia cartii e scandaloasa si, el este dat in judecata si judecat de acelasi judecator care-l va judeca peste cativa ani pe Gustave Flaubert- pentru romanul Doamna Bovary.