Chirita in provintie de Vasile Alecsandri

Chirita in provintie de Vasile Alecsandri - In momentul aparitiei Chiritelor, Vasile Alecsandri se impusese printr-o bogata activitate de autor dramatic: Farmazonul din Harlau (1840), Modista si cinovnicul, Iorgu de la Sadagura (1844), considerata a fi cea dintai izbanda a dramaturgiei romanesti, cea dintai piesa cu adevarat romaneasca; Iasii in carnaval (1845), Peatra din casa (1847); precum si canticele comice (Mama Anghelusa, Barbu Lautarul, Stan Covrigarul, Surugiul, Ion Papusariul), care contureaza diverse tipuri caracteristice ale epocii.

Chirita in provintie de Vasile Alecsandri - Actiunea comediei Chirita in provincie o prezinta pe Chirita, dupa ce-si maritase cele doua fete, intr-o alta ipostaza, caracteristica perioadei anterioare evenimentelor de la 1848, cand mica boierime este dornica de parvenire. Chirita vrea sa-si vada sotul ispravnic, iar pe Gulita, fiul ei, sa-l casatoreasca cu Luluta, o fata orfana, care va mosteni insa o mare avere. Dar Luluta este indragostita de Leonas, un tanar istet si cinstit. Intors din strainatate, acesta vine la Barzoieni pentru a se casatori cu Luluta, spre indarjirea Chiritei care incearca sa se opuna.

Cuplul tinerilor indragostiti, antitetici celorlalti membri ai familiei Barzoi, reusesc sa inlature piedicile Chiritei si sa se casatoreasca. Barzoi, ajuns ispravnic, dovedeste incapacitate si necinste.

Prin Chirita, Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale dornica sa parvina in lumea buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile comediei clasice, dar nu mai putin originala (G. Calinescu), proiectata pe fundalul autohton. Personajul e caracterizat prin situatii si limbaj.

Apreciata drept o pretioasa ridicola (dupa comedia lui Molire, Pretioasele ridicole), Chirita, mica boieroaica de provincie, ahtiata de parvenire, doreste sa fie asemeni femeilor din marea boierime, de aceea va imita obiceiurile protipendadei. De aici rezulta ridicolul personajului, consecinta a discrepantei intre ceea ce este in realitate si ceea ce vrea sa para personajul: vrand sa fie moderna, invata frantuzeste, dupa posibilitatile ei, calareste ca o armazoana, fumeaza, cocheteaza, angajeaza un profesor de franceza pentru fiul ei, isi insuseste obiceiurile unei case mari, spre uimirea celor obisnuiti ai casei.

Astfel, pretinde ca ravasul de la Barzoi, plecat la Iasi, sa-i fie adus pe talger cu servetel. Tehnica qui-pro-quo-ului naste situatii comice in care personajul isi dezvaluie ridicolul (scena in care Leonas, travestit in ofiter, o flateaza cu complimente pe Chirita).