Cicero - De amicitia

Trimis la data: 2015-07-18
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 9.81 / 10
Downloads: 0
Autor: Adriana_T
Dimensiune: 17kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Este, poate, una din lucrarile filozofice ciceroniene, cu cel mai inalt grad de reprezentabilitate, o oglinda a conceptiei sale morale.
Ii este dedicata, ca dealtfel multe din operele sale, lui Brutus, celui mai bun prieten: "Ad amicum amicisimus scripsi de amicitia" (De amicitia 4).
Personajele acestui -sermo- sunt, in primul rand, Laelius, apoi cei doi gineri ai sai, Mucius Scaevola si C. Fannius.
Discutia are loc la putin timp de la moartea lui Scipio Africanus, prilej cu care, Laelius rememoreaza inaintea ginerilor sai prietenia care l-a legat de Scipio. Motivul pentru care Cicero plaseaza in prim-plan cele doua personalitati care au trait cu aproape un veac inaintea sa, este simplu si explicat de el insusi: "Genus autem hoc sermonum, positum in hominum veterum auctoritate, et eorum illustrium, plus nescio quo pacto videtur habere gravitatis" (ID 4).

Este implicit vorba de un apel al lui Cicero, adresat contemporanilor sai, peste care plana iminenta prabusirii republicii, de a privi inapoi, spre Republica secolelor anterioare, in care valorile morale, -virtus, honestas, etc.-, erau mult mai pretuite.
Din punct de vedere al continutului avem de-a face mai de graba cu un discurs al lui Laelius, arareori intrerupt de interventia celor doua personaje secundare, care exercita o valenta stimulativa, iar nu de natura problematizatoare.

Care sunt, asadar, coordonatele pe care apare si se dezvolta prietenia? In primul rand este necesara constientizarea acesteia, cautarea si asumarea ei.
Unii pun mai presus decat prietenia bogatiile, altii sanatatea, puterea, onorurile, ba chiar placerea -voluptas-. Aceasta din urma este specifica, insa, fiarelor, iar celelalte sunt trecatoare si nesigure -incerta et caduca-, plasate fiind, nu atat in zona hotararilor noastre, cat a incertitudinii si a nestatorniciei sortii.

Subiectul prieteniei il constituie omul bun -homo bonus- care este, in acelasi timp, si intelept, si capabil sa atinga virtutea. Acest model uman apt prin excelenta de o prietenie adevarata, se afla, in viziunea lui Cicero, in "vita comunis", nicidecum pe coordonatele idealiste si intangibile in a ca caror limite il inscriu filozofii elini pe omul intelept si virtuos. Desigur, sintagma "vita comunis" pune in lumiina pragmatismul mentalitatii romane, la care Cicero adera fara nici o rezerva, atunci cand este vorba de aspectele morale. In domeniul moralei, Arpinatul o declara raspicat si repetat: Roma este mult mai superioara Greciei.

O alta trasatura definitorie este aceea ca prietenia nu are drept cauza slabiciunea, nici cautarea foloaselor -utilitates-. Ca atare, prietenia purcede din firea (natura) umana, nu din privatiuni, se dezvolta prin atasarea sufleteasca, prin dragoste, nicidecum prin cugetarea la cat folos va aduce.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.