Cipriasn Chirvasiu - Promit sa revin

L-am recitit pe Baudelaire. El a crezut ca va scrie la modul extrem, doar daca traieste in chip extrem. Parerea mea este ca nu a trait bine. Nici viata, nici poezia lui nu seamana cu nimeni, cu nimic si nici macar nu seamana intre ele. Marele Baudelaire nu m-a convins pe deplin. Nu am gasit la dansul un vers dupa care sa traiesc mai rau sau mai bine. Florile raului sunt un exercitiu de traire in afara.

Rimbaud scrie cristalin, sinestezic. El este un proiect care se blocheaza intre litere si care da, cu autoritate, definitia vocalelor. Nici Rimbaud nu m-a entuziasmat. Sa-mi fie iertat ca negarile mele seamana cu cele ale lui Arthur Rimbaud, din corespondenta sa.M-am intrebat daca nu gresesc fiindca nu le cunosc limba, dar calitatea artistica a celor care i-au tradus se afla deasupra oricarui dubiu. Nu stiu daca poetii francezi cu pricina au fost vreodata tradusi mai bine intr-o alta limba a lumii. Dar, fiindca Nora Iuga, Angela Marinescu, Valeriu Mircea Popa si Aurelian Titu Dumitrescu se revendica de la Rimbaud, n-am cum sa nu ma intorc la lectura. Si, fiindca Aurelian Titu Dumitrescu l-a invatat pe Baudelaire de la Cezar Ivanescu, inseamna ca eu inca nu am inteles destul. Promit sa revin.

Limba romana este puternica. Stie sa faca selectii si sa puna de-o parte. Intr-insa nu au fost multi creatori inainte de Eminescu. Dar sigur dupa dansul se pretind a fi prea multi. Prea multi care scriu fara sa aiba constiinta ei. Din aceasta cauza limba romana a capatat deprinderea sa puna de-o parte. Limba romana ne-a invatat ca nu poate fi folosita fara sa fie creata. Cunosc numai cativa romani care se exprima cu responsabilitate. Ca barbat, am fericirea ca doi dintre ei sunt femei.

De la Nora Iuga am luat gandul intelept ca exprimarea inseamna rastignire. Ca trebuie sa te lasi in cuvinte pe spate, ca intr-un lan de iarba. Ca trebuie sa te abandonezi cuvintelor ca sub o invazie de furnici. Si sa nu respiri, mai ales sa nu respiri, atunci cand ele iti traverseaza inima. Scrisul Angelei Marinescu este asemenea casei Angelei Marinescu, asemenea strazii unde locuieste Angela Marinescu, asemenea orasului domniei-sale. In scrisul Angelei Marinescu am mancat un mar copt de Angela Marinescu si am inteles ca poezia se recupereaza. Ca e oarecum voluntar sa scrii poezie, atata vreme cat in urma sunt atatea dare de frumos care asteapta ambulanta. Angela Marinescu a inventat articulatii in poezia romana, care nu banuia ca are genunchi, cot, gat, umar.