Clara noapte - Tudor Arghezi

Poezia este o descriere în versuri, structurată pe două strofe. În prima strofă sunt redate în mod direct sentimentele de admiraţie faţă de tabloul de natură. Eul liric trăieşte intens acestă magie ,,Adâncit în visul dulce al reflexelor de lună” .
Cadrul natural este creionat cu ajutorul enumeraţiei: clara undă, lacul, vântul. Tabloul pare unul încremenit, lipsit de viaţă, dar trădează un sentiment de tristeţe, ce pare să-l răspândească toate aceste elemente. Numai vântul pare să rupă acestă monotonie şi frumuseţe ce pare ireală: ,,Abia vântul şerpuieşte printre crengi de salcii verzi”.

Strofa a doua întăreşte acestă idee de magie, ireal: ,,Noaptea clară într-un basmu de magie schimbă balta”/ Oh, ce aur curge-n trestii ce cad una peste alta”/ Peste tot plăceri nespuse bat din aripile lor”.
Domină în acest tablou imaginile vizuale care conturează o frumuseţe de basm, accentuată şi de epitetele cromatice: ,,Clara undă argintoasă”, ,,salcii verzi”,,ce aur curge-n trestii”.

Frumuseţea peisajului se accentuează şi prin metafora ,,plăceri nespuse bat din aripile lor”. În acestă armonie şi linişte o imagine auditivă îndeamnă la visare, astfel eul liric contopindu-se în frumuseţea eternă a naturii: ,,Tainic cântă-n ulmul falnic singuraticul cinflor;/ El doineşte, şi în ochii-mi se răsfrânge, clară, balta”.
Se remarcă prezenţa eului liric care trăieşte intens fiecare transformare a naturii: ,,Adâncit în visul dulce”, ,,în ochii-mi se răsfrânge”.
Frumuseţea peisajului înfioară sufletul, care se lasă cuprins de magia naturii.

Metafora ,,Clara noapte”, cu epitetul antepus, accentuează ideea că este o noapte deosebită, în care sentimentele par a se naşte din fiecare element descris al unei naturi ce pare de vis.
Poezia este alcătuită din două strofe de 5 versuri (cvintet), rima este pereche- fără ultimul vers-, măsura 16 silabe.
Poezia impresionează prin muzicalitatea versurilor, prin armonia ce se degajă din cadrul descris, dar şi prin nota de mister ce conturează un univers inedit.