Clasicismul si romantismul 2

Urmarind crearea unor opere ale caror personaje sa fie animate de inalte idealuri eroice si de principii morale ferme, scriitorii clasicisti s-au preocupat in mod deosebit de crearea unor eroi ideali, legati de sorta statului, inzestrati cu cele mai inalte virtuti cetatenesti si capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regul aregi sau reprezentanti ai aristocratiei, erau prezentati in oda, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie - socotite specii superioare ale literaturii.

Reflectarea vietii sociale in adevaratele ei conflicte, prin tipuri de oameni reprezentativi, era reprezentata in comedie, fabula, satira - socotite specii inferioare ale literaturii. Conceptia care dusese la aceasta ierarhizare a diverselor specii ale genurilor literare in creatia clasica a determinat si formularea unui sistem de norme, cum ar fi, spre exemplu, respectarea in drama a celor trei unitati: de timp, de loc si de actiune.

Ultima perioda a clasicismului, sub influenta ideilor revolutiei burgheze, aduce si in creatia literara lupta impotriva despotismului, dragostea de libertate. In aceasta perioada se deschide drumul afirmarii, in arta, a pasiunilor puternice, iar simplitatea si veridicitatea sunt ridicate la rang de principii ale creatiei artistice.
Reprezentanti ai clasicismului in literatura universala sunt P. Corneille, J. Racine, Molliere, Boileau, La Fontaine, iar in literatura romana, in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, mai ales, se remarca Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creanga si Ioan Slavici.
Romantismul (fr. romantisme)

Este un important curent artistic si literar, aparut in Anglia, Franta si Germania in prima jumatate a secolului al XIX-lea, ca opozitie la clasicism. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale, din traditii folclorice, din istorie si chiar din legendele si miturile unor popoare indepartate; sustineau valorile sensibilitatii, ale individului, ale naturii; incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice, dand totodata acces, in paginile romanelor ori ale pieselor de teatru, unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789.

Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice: currentul apare la noi cu o intarziere de un deceniu fata de Franta; prima generatie romantica (Ion Heliade Radulescu, Vasile Carlova, Grigore Alecsandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui de-al patrulea al secolului al XIX-lea; romantismul se prelungeste la noi, prin scriitorii pasoptisti (Vasile Alecsandri, Nicolae Balcesu, Alecu Russo) pana la Eminescu, socotit ultimul mare poet romantic european. In al doilea rand, epoca romantica se afla, la noi, alaturi de numeroase influente clasice.

Niciodata estetica noua, a romantismului, nu a fost in in tregime degrevata de elemente ale esteticii clasice. Specii literare clasice (precum fabula) coexista cu specii romantice (precum meditatia, rondelul) la Alexandrescu sau Heliade. In al treilea rand, la noi, ca si in Italia, romantismul dezvoltandu-se in plina epoca a luptelor pentru eliberare sociala si nationala, a adoptat numeroase elemente patriotice si a avut un caracter militant mai pronuntat decat in tari precum Germania si Franta.