Comentariu-Amintiri din copilarie

Trimis la data: 2004-02-23
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 8.99 / 10
Downloads: 6368
Autor: Mario Sore
Dimensiune: 10kb
Voturi: 948
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ion Creangă s-a născut la Humuleşti , judeţul Neamţ , într-o familie de ţărani –Ştefan al Petrii Ciubotariul şi Smaranda Creangă . A urmat şcoala primară la Humuleşti , Broşteni – ¨în creierii munţilor ¨şi Târgu Nemţ ,apoi Şcoala de Catiheţi din Fălticeni , Seminarul Teologic şi Şcoala Normală Trei Ierarhi la Iaşi . A fost diacon şi apoi învăţător .
Creangă – stimulat de Eminescu – aduce la Junimea creaţiile sale care vor fi publicate ulterior în revista Convorbiri literare unde au publicat toţi marii făurari ai literaturii române .
Amintiri din copilărie se constituie într-o operă unitară în cadrul căreia povestitorul relatează fapte şi întîmplări , momente şi impresii , din viaţa sa .

Începând cu anul 1880 , Creangă îşi scrie Amintirile în patru capitole . Primele trei au fost publicate în Convorbiri literare , 1881 (partea a patra a apărut postum) şi au fost reproduse apoi în Timpul al cărui redactor era atunci Mihai Eminescu . Amintirile au fost scrise la îndemnul poetului cu un sentiment de profundă melancolie după timpurile minunate ale copilăriei , dar şi cu plăcerea neasemuită de a zugrăvi , aşa cum îi vedea , cu ochii maturităţii , oamenii copilăriei sale .

Opera este structurată în patru părţi , predomină metoda narativă îmbinată cu descrierea sau povestirea directă . Opera este un document biografic , a vieţii satului răzăşesc care prezintă procesul de formare a lui Nică sub acţiunea educaţiei şi a experienţei dobândite , rezultat al locurilor pe care le străbate .

Satul Humuleşti este spaţiul ideal al desfăşurării acţiunii , tarâmul copilăriei autorului , cu toate componentele sale : satul- ¨satu mare şi vesel¨ , ¨sat vechi răzăşesc , întemeiat în toată puterea cuvântului¨ , ¨satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul , în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Nemţului , de-atâtea veacuri ¨ ; aşezarea -¨satul Humuleşti din târg drept peste apa Neamţului , …împărţit în trei părţi , care se ţin tot una :Vatra Satului , Delenii şi Bejenii¨ ; locuitorii-¨nu erau numai aşa …oameni fără căpătâî , gospodari tot unul şi unul ; cu flăcăi voinici şi fete mândre …preoţi şi dascăli si pooreni ca aceia de mare cinste satului lor ¨ ; îmbrăcămintea lor, obiceiuri , datini , superstiţii , tradiţii prilejuite de sărbători , sărbători de toate felurile .

Amintirile din copilărie sunt însă în egală măsură şi un document biografic deoarece , în cea mai mare parte , viaţa sa şi a familiei au fost incluse firesc operei care odată create arată personalitatea scriitorului , explică formaţia şi aptitudinile sale , legăturile cu famila , satul şi locurile de baştină . Dominat de puternice sentimente de dragoste faţă de familie , faţă de satul natal şi împrejurimile acestuia , Ion Creangă face din amintirile sale dovada celui care nu a fost doar ¨un boţ cu ochi , o bucată de humă însufleţită , din Humuleşti , care nici frumos până la douăzeci de ani , nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci¨, ci exponent strălucit al spiritualităţii româneşti .

Amintirile descoperă cele două modalităţi ale temperamentului artistic al lui Ion Creangă : predilect liric , nuanţat cu păreri de rău după timpul care trece , fără să se mai întoarcă vreodată şi jovial , înclinat spre umor , dominat de ideea de a face haz de necaz .
Cele două aspecte generează , la rândul lor , modalităţi principale estetice ale operei scriitorului . Sunt semnificative începuturile capitolelor şi structura lor într-o compoziţie armonioasă .

Astfel primul capitol debutează : ¨Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre , pe când începusem şi eu drăgăliţă Doamne , a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei , în satul Humuleşti , …¨ . Urmează apoi întâmplările legate de prima şcoală şi dascălul bădiţa Vasile , plecarea dascălului la armată , hotărârea mamei lui Nică de a-l da pe acesta mai departe la şcoală – plecarea la Broşteni cu bunicul David Creangă – şederea în gazdă la Irinuca culminând cu plecarea de la aceasta după dărâmarea casei femei .

Capitolul al doilea începe cu ¨Nu ştiu alţii cum sunt , dar eu , când mă gândesc la locul naşterii mele , la casa părintească din Humuleşti , la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţele jucându-se cu ei , la prichiciulvetrei cel humuit de care mă ţineam când începusem a merge copăcel , la cuptoriul pe care mă ascundeam , când ne jucam noi băieţii de-a mijoarca şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie¨.

Mama , deosebită în toate căuta să-şi crească şi să-şi îndrume neîncetat copiii , alături de soţul ei şi ca-ntr-un ritual nescris , dar bine ştiut , se desfăşoară întâmplările legate de Anul Nou , colindatul , uratul , drumurile pe la vecini ca moş Chirpec Ciubotarul , vara scăldatul în Ozana , furatul cireşelor , munca la câmp şi întâmplarea cu pupăza , târgul la oraş , torsul .

Capitolul al treilea incepe cu ¨Nu mi-ar fi ciudă încaltea , când ai fi şi tu ceva şi de te miri unde , îmi zice cugetul meu ; dar aşa , un boţ cu ochi ce te găseşti , o bucată de humă însufleţită din sat de la noi şi nu te lasă inima să taci ;asurzeşti lumea cu ţărăniile tale¨. Sunt înfăţişate împrejurimile Bucureştiului- satele şi mânăstirile din preajmă, oraşul Târgu-Neamt, şcoala domneasca, şcoala de catiheţi din Fălticeni şi metodele folosite, aspecte din viaţa preoţilor şi călugărilor.

Capitolul al patrulea debutează ¨Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp şi pruncul dezlipit de la sânul mamei, aşa nu mă dam dus din Humuleşti, în toamna anului 1985, când veni vremea să plec la Socola după stăruinţa mamei¨. Împotriva voinţei lui – şi conform cu hotărîrea mamei, Nică este pregătit să plece la seminarul teologic de la Socola. Drumul la Iaşi înseamnă plecarea de la Humuleşti, părăsirea copilăriei fericite şi fără griji.

În contextul Amintirilor, naratorul îşi rafinează glumele, le expune alternând abil episoade duioase cu cele pline de humor, interpretează proverbe şi zicători :¨Sprinţar şi înşelător este gândul omului, pe ale cărui aripi te poartă dorul necontenit şi nu te lasă în pace…din veselia cea mare cazi deodată în uricioasa întristare…¨, sau ¨ai auzit vorba aceea că golătatea înconjură, iar foamea dă de-a –dreptul…¨, ¨… dacă-i copil trebuie să se joace ; dacă-i cal să tragă ; şi dacă-i popă să citească¨, ¨au tunat şi i-au adunat¨.

Apar în Amintiri expresii încărcate de învăţături morale extrase din experienţa de viaţă a poporului nostru. ¨Decât codaş la oraş / mai bine în satul tău fruntaş, Cartea îţi aduce şi o oarecare mângâiere,Un nebun aruncă o piatră în baltă, şi zece cuminţi n-o pot scoate¨, ¨Logofete, brânză-n cui, / Lapte acru-n călămări, / Chiu şi vai prin buzunări ¨.

Amintirile lui Creangă cuprind un număr mare de personaje unele memorabile- bădiţa Vasile, părintele Ion , papa Duhu, popa Oşlobanu, mătuşa Mărioara, moş Bodrângă, Smărăndiţa popii, Nic- a lui Costache, Nică Oşlobanu, Trăsnea, Davidică, Bogorogea, etc. Povestitorul le schiţează individualitate prin acţiune, felul de a vorbi, prin sesizare unui anumit detaliu care îi permite să-i dea o nuanţă aparte : ¨

Atunci copila părintelui care era sprinţară şi plină de incuri, a bufnit în râs… Smărăndiţa a mâncat papară şi pe urmă şedea cu mâinile la ochi şi plângea ca o mireasă, de sărea cămaşa de pe dânsa ¨ ; ¨Trăsnea – zgârcitul de Trăsnea¨, ¨Trăsnea mai chelos şi mai tare de cap, înaintat în vârstă,bucher de frunte şi tâmp în felul său, bâlbâit şi fără pic de cugetare ¨, dormea pe pat cu gramatica sub nas şi habar n-avea de frig.

Un loc aparte îl ocupă părinţii lui Nică, Smaranda şi Stefan al Petrei Ciubotariul. Smaranda Creangă – femeie vârtoasă, cu casă şi copii pe cap treburi şi griji cu nemiluita este hotărâtă, grijulie exagerată în ceea ce face şi pretinde, exigentă cu copii şi cu ea însăşi, credinciosă şi bisericoasă, doreşte să-şi vadă copilul popă sancţionând fără milă tot ce contravine moralei sale.

Stefan al Petrei Ciubotariul-barbat mai putin virtuos,un lasa-mă să te las , îi place foarte mult viaţa este indiferent , impasibil în faţa greutăţilor , nu-l interesează grijile şi treburile familiei , indulgent chiar cu o anumită plăcere ¨incotele hergheliei¨adică ale copiilor, necredincios , nu prea calcă pragul bisericii nu doreşte ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.