Comentariu Lacustra - George Bacovia

Primul catren : "De-atatea nopti" arata o actiune care s-a petrecut intr-un mod repetitiv si sugereaza durata infinita , un timp fara limite . Verbul la prezent "aud" urmat de gerunziul sonor "plouand" amplifica tensiunea interioara a eului liric , mai ales prin repetarea lui in urmatorul vers . Prin analogie , ploaia este asociata plansului materiei . Versurile urmatoare arata singuratatea apasatoare a eului liric 'sunt singur ' care se duce cu gandul la locuintele lacustre . Simte nevoia unei izolari de semeni , aceasta fiind expresia mizantropiei . Deocamdata evadarea din realitate este posibila pe calea gandului . Locuinta lacustra devine un univers compensatoriu .

Al doilea catren : Adverbul 'parca' il transpune pe eul liric in alta dimensiune sub semnul aparentei . Imaginile sunt vizuale si tactile 'Si parca dorm pe scanduri ude / In spate ma izbeste-un val ' . Verbul 'se pare' prelungeste ideea data de adverbul 'parca' , acea ca fiinta bacoviana nu se poate desprinde de fapt de realitate, ea traind doar cu iluzia unei lumi imaginare . Somnul bacovian este nelinistit , agitat , generator de cosmaruri . 'Tresar prin somn si mi se pare / Ca n-am tras podul de la mal' arata teama , obsesia de a fi in siguranta . Este speriat de oameni , nu vrea sa interactioneze , vrea sa fie izolat total .

Al treilea catren : Eul liric se afla inafara timpului cronologic 'Un gol istoric se intinde / Pe-acelasi vremuri ma gasesc' . Evadarea in timp e o solutie iluzorie intrucat realitatea agresiva nu-l lasa in linistea visata . Verbul 'simt' intareste senzatia de angoasa . Din cauza ploii 'pilotii' se 'prabusesc' semnificand o prabusire psihica , morala . Locuinta lacustra devine astfel un fel de arca plutind fara rost , sens . Prabusirea pilotilor sugereaza infrangerea eului liric .